marți, 22 decembrie 2009

Poveste de Craciun ( Ep I )


Mirela face pomul. E nervoasa ca Razvan, baiatul de care-i place, nu a sunat-o inca pentru a-i cere sa petreaca Craciunul impreuna.
Mai pune cate un glob, mai o ghirlanda, mai un suspin.
" Da, m-am lamurit! De acum chiar daca suna il refuz oricum. Sa-l ia dracu! "
Gandea mirela in timp ce dadea cu spray argintiu pe brad.
Suna telefonul. Ii sclipesc ochii, incearca sa se stapaneasca si ridica receptorul:
- Alo
- Alo. Mirelus?
- Da, buni.
- Oooo, ce ma bucur sa te aud. Maica-ta e acasa?
- Nu.
- Bine. Spune-i ca trenul meu ajunge la ora 17:00. Sa nu uite sa vina sa ma ia de la gara. Deabia astept va vad. Noroc cu Craciunul asta ca ne mai vedem si noi.
Cu o privire trista si lipsita de speranta, Mirela puse telefonul in furca.
- Nu! Nu! Nu! Razvan, futu-te-n gura sa te fut! Iar o sa ma plictisesc de Craciun, o sa aud aceleasi si aceleasi chestii, o sa fac aceleasi lucruri. Offfff!
Deodata i se lumineaza fata. Ii vine o idee.
Pune mana pe telefon:
- Alo! Buni, vezi ca eu vin sa te iau de la gara nu mama, ok?
- Bine, mama. Vezi sa te imbraci bine ca e frig afara.
- Da, da.
Isi facu ultimele calcule in minte, iesi pe usa si porni spre gara.
Trenul sosi, in multime o vazu pe bunica-sa.
Suna telefonul, se uita.
" Razvan! "
- Alo!

_ Va urma _

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu