Cine vorbeşte singur nu ajunge nicăieri

Andreea era o fată ... ok. Ce-i drept, era considerată un pic ciudăţică. Avea două prietene, nişte parinţi pe care îi iubea foarte mult şi un iubit cu care avea o relatţe armonioasă.
Într-o zi iubitul s-a dus la cumpărături. Andreea a rămas singură acasă. Îi plăcea să fie singură pentru că intra în lumea din capul ei. Oamenii răi ar spune că vorbea de nebună, dar nu era aşa. Andreea era o fată cu un univers interior mai bine format decât al oamenilor obişnuiţi.
A început să ţină discursuri, pledoarii, să-şi exprime părerile liber ... ea în faţa ei.
S-a dus până la baie să se spele pe maini ... tot vorbind în continuare pe un subiect relativ profund, s-a întors la locul ei şi a continuat discuţia.
După o perioadă îl vede pe iubitul ei care stătea în uşa de ceva vreme.
Viaţa ei s-a schimbat de atunci.

un fel de lant, dar nu tocmai lant .... dar ceva acolo tot e

Ce mai faceti? Bine?
Si eu fac bine ... e bine atunci cand faci bine. De ce? Pentru ca e bine.
Totul e atat de simplu si noi nici nu ne dam seama. e bine sa fie bine? V-ati fi gandit vreodata la asta? Ca e o reteta care poate functiona cu toate ca este atat de simpla?
Daca stii asta ai aflat tot ce era de aflat in viata asta.
Pentru ca totul e bine cand se termina cu bine.
And that's that. Adicaaaa ... sa fie clar pentru toata lumea. Eu asa ceva nu permit ... adica sa nu fie clar ce vreau sa zic, tot ce vreau este sa fie clar.
Claritatea este un lucru foarte important pentru mine ... ma consider o tipa clara si ma astept sa se inteleaga ce spun.
Pisoiul neu se uit stramb la mine ... semn ca nu intelege ... deci nu e clar pt el ce vreau sa spun. Pai de ce-ar fi? E doar un pisoi si pisoii nu vorbesc romaneste. Mie imi pare rau pentru el pentru ca limba romana e o limba frumoasa .. e pacat sa n-o stii.
" te iau cand vrei s'ajungi si tu acas'"
in fine .... asta am vrut sa spun.

Cu dintele

Andrei era elev la un liceu de căcat.
Andrei nu era foarte inteligent ... de fapt, era chiar prost, dar dacă n-ar fi fost prost n-ar fi avut chiar nici un Dumnezeu.
Ce mai e de ştiut despre Andrei este faptul că nu avea un dinte (centru dreapta sus) şi suferea foarte mult pe tema asta pentru că toată lumea râdea de el.
In clasa a 11-a a venit victorios cu dintele pus. Au fost cele 15 minute ale lui. Toată lumea îl băga în seama, toată lumea îl felicita şi-i spunea "Bravo!". Vă daţi seama că nimeni nu-i mai spusese niciodată "Bravo!" până atunci. Era isteric de fericire. Devenise vedetă. Avea un dinte detaşabil.
- Andrei, ia scoate-l putin!
- Na.
- Hahahahaha! Ce tare eşti!
De atâta fericire nu s-a mai ocupat de nimic. Când ai toţi dinţii-n gură, ce rost mai are să înveţi?! Eşti complet, împlinit. Doar că a ramas, cu mari eforturi, corigent la limba română( V-am spus ca era cam prost).
În Septembrie a revenit la şcoală fără dinte:
- Ce s-a intamplat cu dintele, Andrei?
- Mi l-a confiscat mama pentru că am rămas corigent.
- Dude, your mum is so cool!

Alexandru şi memoria sa

Alexandru avea o problemă: uita foarte repede. Acum făcea ceva peste 5 minute uita.
Lui Alexandru îi plăcea cafeaua tare împreună cu un pahar de apă, plăcinta de mere, Heidi Klum şi Rage Against The Machine.
Treaba era că uita tot şi redescoperea aceste plăceri în fiecare zi.
Îşi făcea 10 cafele pe zi. 5 ca să înveţe din nou cum de face de fapt cafeaua şi încă 5 până o făcea aşa cum îi plăcea.
Asculta toata muzica din calculator până se oprea la Rage Against The Machine şi constata pentru a 100.000- a oară că îi plac cel mai mult.
Mi se rupea sufletul când îl vedeam cum ....
Auzi. Alexandru, ştii ceva? Ia mai du-te dracu cu pierderile tale de memorie cu tot!
Stau aici să scriu despre tine şi tu habar n-ai pe ce lume eşti!
Huuuuoooooo!Huuuuooooooooo!
Alexandru, fii atent aici:
Marş la căcat!

Obosilă

Am un prieten care tot timpul e supărat.
Tot timpul se simte rău şi tot timpul e obosit.
Nu ştiu ce să mă mai fac cu el.
Îl sun să ieşim la bere şi el:
- Nu pot.
- De ce?
- Am obosit astăzi toată ziua. Nu mai pot.
Dau să-l mai sun să-l întreb de sănătate:
- Ce faci?
- Eh ... ce să fac? Obosesc pe aici.
Trebuia să ne întâlnim o dată să plecăm la un concert:
- Hai că întârziem.
- Stai aşa! Mai obosesc un pic şi mergem.
La inceput l-am condamnat, mă enerva de-a dreptul. What the fuck?!
După care am căpătat un nou respect pentru el şi mi-am dat seama de faptul că, de fapt, suntem foarte asemănători.
Aşa cum am făcut eu cu somnul, el a făcut cu oboseala. A ridicat-o la rang de activitate şi asta e un lucru pe care nu poţi să-l treci cu vederea, nu poţi să nu-l respecţi şi nu poţi să nu-i mulţumeşti că ţi-a deschis ochii ăia.

Cică Cirip

Ieri am ieşit prin parc. Nah ... să mai iau nişte aer curat de Bucureşti.
M-am asezat frumuşel pe o bancă m-am uitat la copaci, la iarbă şi la copii tâmpiţi.
O vrabiuţă se aşează lângă mine pe bancă.
Ea:
- Cirip
Eu:
- Cirip
Ea se infoaie, eu mă infoi:
- CIRIP!
Eu:
- CIRIP.!!
Ea se incruntă, eu mă incrunt:
Ea:
- CIRIIIP!!
Eu:
- CIRIIIIIIP!!!
Pleacă.
" Am făcut-o pe fraieră! "