Vizita in Berceni

In drum spre piata m-am intalnit cu Madalina. 

Eu: Ce faci? 

Madalina: Bine, uite, de sunt in stare la servici. Fug repede acasa ca tre' sa fac de mancare pentru aia mici. 

Eu: Mai sa fie, tot timpul muncesti. Bine, hai ca te las. Pa!

 "Bine ca esti tu desteapta." am gandit in mintea mea.

Am ajuns acolo unde pana ieri fusese piata, dar in locul ei am gasit un spa. 

"No Limit ReLax" scria mare pe cladire. 

Inauntru era o doamna cu parul saten si ochi mici. Vazandu-ma nelamurita in fata usii a iesit la mine. 

Doamna:  Buna ziua. Pot sa va ajut cu ceva? 

Eu: Buna ziua! Stiti cumva unde s-a mutat piata?

Doamna: Imi pare rau,nu stiu. Aici avem saruri marine, creme de alge. Doriti sa cumparati?

Eu: Nu, multumesc. 

Doamna: Pai si ce cautati aici?

Eu: Piata. 

Doamna: Aici e un spa, doamna, nu e piata. 

Eu: Vad. Nu am stiut ca s-a desfiintat piata. 

Doamna: Saraco!

Eu: Poftim?

Doamna: Numai saracii merg la piata. Saraco!

Eu: Doamna, va doare capul?

Doamna: Poate pe dumneavoastra va doare capul. Avem aici masaje capilare la 1500 de bani, nu vreti?

Eu: Nu prea pareti in apele dumneavoastra. Am sa plec. La revedere. 

Doamna: Poate o baie de namol? 

"Duduia asta e dusa." 

Am deschis usa si am iesit afara. Deodata .... Am vazut un iepure. Mi-a parut ciudat pentru ca era pentru prima data cand vedeam iepuri la bunica-mea in cartier. 

M-am gandit ca ar fi o idee buna sa ma joc un pic cu el si apoi sa-l iau acasa sa fac o tocanita. Asa ca l-am urmarit. Iepurele a luat-o la fuga si pentru un moment am avut impresia ca l-am pierdut. 

Cum alergam  am dat piept in piept cu un domn. 

El: Ce faceti, domnisoara nu va uitati pe unde mergeti?

Mare mi-a fost uimirea cand am ridicat ochii si l-am vazut mai bine. Parea un viking. Parul blond lung pe spate, barba, mustata, muschi, o sabie si un topor. 

Nici vikingi nu stiam sa fie in cartierul bunca-mii. 

Eu: Iertati-ma, alergam dupa un iepure. 

Vikingul: Alice?

Eu: Nu, e o coincidenta. Oricum, numai conteaza. Cred ca e deja departe. 

Vikingul: Crezi? 

Zambind sugubet, scoate o mana de la spate in care tinea iepurele de urechi. 

Vikingul: Cumva asta e iepurele pe care il cautai?

Eu: Da, cred ca asta e. Nu stiu altul aici in cartier. 

Vikingul: De ce alergi dupa iepuri daca nu esti Alice?

Eu: Vroiam sa-l pun in tocanita. Stiti, de cand nu am mai fost pe aici aici au mutat piata. 

Vikingul: Am inteles. Ti-l dau cu conditia sa il impartim. Si mie mi-e foame, da nu am unde sa gatesc. 

Eu: Perfect. Dar ...Unde sa-l omoram? Aici sau ... sa mergem in parc? 

Vikingul: N-aveti grija. nu voi lasa asa o domnisoara sa-si murdareasca mainile si sufletul cu sange de iepure. 

Eu: Multumesc. Minunat. Va invit la cina cu mine si cu bunica. Cat despre iepure,  il putem decapita in balcon. 

Vikingul: Suna minunat. Sa mergem. 

Si am pornit-o spre apartamentul bunicii.  

Vikingul:  Bunica dumneavoastra e romanca?

Eu:  Da. Chiar Bucuresteanca. Nascuta aici. 

Vikingul: Asadar sunteti o Bucuresteanca adevarata. 

Eu: Pur sange. 

Din vorba in vorba am ajuns la blocul lui Buni. Am urcat la etajul 7 si am intrat in apartament. 

Eu:  Buni! Buni! Esti prezentabila? Avem oaspeti la cina.

Din dormitor:

Buni: Da? Pe cine?

Eu:  Un domn viking foarte dragut. M-a ajutat sa prind un iepure. Facem o tocanita. 

Vikingul: Saru'mana! 

Buni: Iepure? De unde iepure aici?

Eu: Nu stiu, Buni, si eu m-am mirat. Dar l-am vazut acolo pe strada unde fusese piata. Apropos, tu stiai ca au mutat piatat?

Buni: Cum adica au mutat piata?

Eu: Asa bine. Piata nu mai e acolo. E un spa in loc ... unde lucreaza o femeie foarte enervanta. 

Buni: Pai ieri am fost la piata. Am cumparat o legatura de ridichi si doua kile de cartofi. Poti sa le vezi, sunt in balcon. 

Eu: Da, Buni Lasa ca te cred. Apropos de balcon. Poate sa se duca domnul viking in balcon sa taie iepurele? 

Buni iese in sfarsit din dormitor. 

Buni: Sunt gata. Ma scuzati, tocmai ce facusem un dus.  (catre Viking). Buna ziua! Imi pare bine de cunostina. Iertati-ma ca sunt asa nepregatita, nu stiam ca o sa avem musafiri. 

Vikingul: Incantat. Nu va faceti griji. Aratati minuat.  Uitati aici iepurele prins. 

Buni: Vaaai! ce dragalas e. Auziti,, dar nu vreti mai bine sa-l pastram? Fac repede niste cartofi prajiti si o salata. Nici nu ne trebuie iepure. Eu zic sa nu ne facem pacate. O fi vreun iepure special daca a aparut pe aici. Aici nu sunt iepuri. 

Eu: Sincer si mie mi-e mila.  

Vikingul:  Vai de mine, dar eu mananc carne la fiecare masa, mai doamnelor. Cum sa fac?

Buni: Va rog eu frumos sa faceti o exceptie.

Vikingul: Bine, fie, dar atunci sa stiti ca eu o sa vreau sa mananc multi cartofi. 

Zise el si arunca iepurele pe geam. Eu si bunica am sarit ca arse. 

Eu: Ce faci, dom'le? N-am zis ca nu-l omoram?

Vikingul: Pai nu mi-ati zis sa-l las? L-am lasat. 

Buni: Da mai, omu lu' Dumnezeu. Ti-am zis sa-l lasi nu sa-l arunci pe geam. Doamne pacatele mele. 

Zise Buni facandu-si cruce. 

Buni: In fine. Dumnezeu sa-l ierte. Ma duc sa curat cartofi. Hai, dom'le Viking, ajuta-ma sa fac salata.  

Eu: Si eu ce fac? 

Buni: Da drumu' la televizor ca incepe telejurnalul. Vii si-mi spui daca e ceva important. (Catre Viking) Haideti sa va dau castravetii sa-i taieti. 

M-am dus in dormitor si am dat drumul la televizor. Prezentatoarea deschise stirile anuntand ca de azi s-a pus in aplicare legea prin care se interzic pietele in Bucuresti. 

Prezentatoarea: Dat fiind faptul ca taranii miros urat, sunt needucati si nu stim niciodata sigur daca au facut sau nu pipi pe produse inainte sa ni le vanda noua, plus ca pietele nu au un apect urban placut, de azi au incetat din functiune toate pietele din Bucuresti. In locul lor se vor deschide spatii de wellness pentru ca miros a primavara si ne scad nivelul de cortizol. Cumparaturile de acum se vor face exclusiv la supermarket ori, pentru o experienta autentica, guvernul a dat drumul la 100.000 de iepuri in oras pe care bucurestenii ii pot vana si manca. Continuam stirile cu ....

Am inchis televizorul. 

Eu: Fuck! 

Am chemat repede liftul si am coborat in fata blocului. Iepurele zacea plin de sange jos. Vecinul de la 5 tocmai venea de la munca. M-a zarit, a vazut iepurele si a fugit repede sa-l ridice. Vazand asta am alergat si eu tipand: 

Eu: E iepurele meu! Ia mana! 

Vecinu: Eh, al tau! Mars de aici! ( A ridicat iepurele)

Eu: Nu ma subestima, tataie!

I-am dat o karata in cap, am luat iepurele si am fugit.  

Am urcat inapoi la Buni. 

Buni: Ada, tu esti? 

Eu: Da, am adus iepurele inapoi. 

Vikingul sari de bucurie.  

Eu: De unde iau niste morcovi? Hai sa facem tocanita aia. 

Buni: Vezi in balcon. 

Am gatit toti trei si apoi am mancat o tocanita buna de sa te lingi pe degete. Am baut vin si am povestit despre viata, despre  Kogalniceanu si despre sfarsitul lumii. Vikingul ne-a vorbit cu intelepciune despre faptul ca in viata e grea si ca trebuie sa fim puternici, ca nu merge asa cu "mi-e mila de iepure", ca asa mori de foame, apoi, imbujorati de vin,  am recitat poezii iar Buni ne-a cantat cantece de cor si apoi ne-a povestit despre copilaria ei pana in zori. 

 

 

-The End-