joi, 17 aprilie 2014

Me and Satan (On the Phone)

Satan este un prieten mai vechi de-al meu care, dupa cum ati aflat deja din filme, nu vorbeste decat limba engleza, asa ca aceasta serie ( daca va interesa pe cineva asa o serie pacatoasa ) se va desfasura in engleza. 

*Ring-Ring- Telephone Ring

- Hello.
- Hi there, missy!
- Oh, hi Satan! What's up?
- Hmm, nothing much ... actually I was wondering ... hmmm ...
- What?
- Hmmm ...
- Come on, just tell me. What were you wondering about?
- You know, it's always me calling you. So I was wondering if I wouldn't call you ... let's say for a week, would call to check on me?
- ....
- Well, would you?
- Satan, what the fuck is wrong with you?  Are you some kind of woman on menopause or what?
- See? There you go again. It was just a question, you don't have to be so agressive.
- Have you been drinking?
- No, dear, I just want to know if It's only me being your friend.
- Pfffff ... In the first place you never give me the chance to call you cause you are bothering me all the time. In the second place you know I don't use my phone because it's too expensive while for you is free to call whenever you want so ... what else do you want from me? Do you want me to get you some flowers too?
- Stop being such a smart ass. It was a reasonable question.
- Alright, since we are on the sincere questions mode, I have one too.
- Shoot.
- Being friend with you means that I will definitely go to hell no matter how much of a nice person I am, doesn't it?
- Hahaha, now can I ask you ... have you been drinking? Hahahaha ...
- What's so funny?
- In the first place I don't believe you would like to go in any other place except "Hell".
- That wasn't the point ...
- In the second place I am very curious how much of a nice person do you think you are?
- What's that supuse to mean?
-Do you really think that the only reason you might go to Hell is that you are friend with me? Very modest, what can I say. Now come on, let's get real! Do you want to get together and shit on bus seats?
- Yes, sure!

luni, 14 aprilie 2014

Teapa veveritei

Da Ring di ding ding ding ding

- Alo.
- Aoleu, deci traiesti. nu-mi vine sa cred.
- Ce ironica esti, mai veverito, m-ai spart la muzicuta.
- Pai daca un semn nu mai dai si tu, ce sa fac? Macar o ironie acolo sa te mai dezmortesc.
- Ce sa-ti fac daca nu intri pe Skype, acum sa platesc o avere la telefon caci curul tau blanos vrea sa fie sunat. Am copil, am treaba. Vrei sa vorbesti cu mine? Suna-ma sau fa-ti cont pe skype.
- Hai ca ne lungim cu vorba si eu platesc extra aici. Ia zi, mai draga, mai, n-ai chef de o plimbare? Nu-ti e dor de padurile noastre fermecate?
- Ba, intamplator chiar imi e, si m-ai sunat chiar la fix ca fi-miu doarme acum, deci ... hai!
- Super, ce ma bucur. Hai ca te astept la intrare. In cat timp ajungi?
- Cam in 10 minute plec, ajung cam in juma' de ora.
- Perfect. See ya!

M-am imbracat tiptil ca sa nu-l trezesc pe Milo, i-am instalat pe nerasuflate camera video, am inchis usor usa si am plecat. Spre surprinderea mea, aveam ceva emotii. Nu mai fusesem prin zonele alea de ceva timp, nu mai stiam nimic de veverita si de animalele padurii de mult timp asa ca i-am dat bice.
Veverita ma astepta intr-adevar la intrare. Ne-am luat in brate, ne-am pupat, ne-am intrebat ce mai facem si am ne-am apucat sa dam o raita prin Padure.

- Ce mai faci tu, mai Rodico?
- Ce sa fac? Tot aici ... sar prin pomi dupa alune, ma uit la filme cu Kung Fu, ascult Blurt si ma mai distrez punand piedica la puii de cocostarc, dar zi-mi de tine, cum e viata de cand ai copil?
- Eh, stii cum e viata mea, azi e intr-un fel, maine in altul, deci la fel, doar cu un extra job.
- Simti asa ca te-ai mai maturizat?
- Nu stiu ce sa spun probabil ca un ...

POC!

- Ce-a fost asta?
- Habar n-am.

POC! POC!

- Artificii?
- Aoleu, asa este ( zise veverita luandu-se cu mainile de cap ), este Anul Nou in Padurea Fermecata. Cum am uitat? M-am ramolit de tot.

POC!POC!POC!POC! .... POC! ... POC!POC! ....POC!POC!POC!POC! .... POC!POC! ...POC! POOOOOOOOOOC! .... POC!POC!POC! ... POC!POC! ... POOOOOOOOOOOC!

Toate animalele padurii in delir iesira afara. Care mai de care mai beat si mai galagios. Am aruncat un ochi in Milo-ecran- se intorsese pe partea cealalta. Brusc m-am trezit purtata pe botul cornuros al unui rinocer care urla in gura mare " La muuuuuuuulti aaaaaaaaaani 1048!!!! Uhuuuuuuuuuu!"

- Lasa-ma jos!
Urlam in gura mare, dar nu ma auzea in toata zarva aia.
" Asa-mi trebuie daca sunt proasta si-mi arde de goange. Nici nu indraznesc sa ma plang. Ce mi-a trebuit Padure?"

Mi-am facut curaj, am inchis ochii si am sarit de pe botul rinocerului. Cum am atins pamantul m-a insfacat veverita.

- Hai, vino cu mine repede. Stiu un loc ascuns.
Am fugit cu veverita prin multime pana ne-am oprit in fata unei scorburi. Am deschis usor portita si am bagat capul inauntru:

- E cineva aici?
Vulpita si ariciul jucau carti. Vulpea si-a intors sfidator capul si ne-a spus pe un ton calm:
- Nu sunteti binevenite aici. Va rog sa inchideti usa.
- Vulpito, te rog! Nici nu-ti inchipui ce-i afara. (zise  veverita)
- Ba imi inchipui, de ce crezi ca sunt aici? Iesi afara, Rodico, sa nu te vad!
- Dar ce te-a apucat?
- Cat e ceasul?
- 00:15.
- Nu trebuia sa ne petrecem revelionul impreuna? Nu stabiliseram noi asa?
- Ba da, imi pare rau, dar am uitat complet.
Vulpita imi arunca sageti din ochi.
- Cum sa uiti de revelion? Vrei sa te si cred. Din cauza ... ei, banuiesc.
- N-are legatura.
- Cum sa n-aiba? Totul e bine si frumos una an jumate, ea nu-ti da un telefon in tot timpul asta, brusc apare si tu uiti de revelion. Mi se pare ca totul se leaga. Lasa ca uit si eu sa te primesc in casa. N-ai decat sa petreci cu animalele punkiste afara. Iesi te rog!
Si ne-a trantit usa-n nas.
- Stii ceva, Ada, pana la urma, hai sa petrecem cu animalele punkiste. Si-asa n-am mai petrecut de o gramada de vreme. Te bagi?

Vibratie in buzunar ... Nu poate fi decat ... MILOECRANUL!! Ma uit in ecran, vad ochii rosii de soricut ai lui Milo uitandu-se drept la mine.

- Rodico, eu trebuie sa fug.
- Nu pot sa cred! Ma lasati aici singura in multimea asta de imbecili?!
- S-a trezit Milo, n-am ce sa fac.
- Si nu poate sa stea si el cu ta-su?!
- Imi pare rau, Rodico, tre sa fug urgent! Ma bucur ca te-am revazut. Pa!

Si ca vantul am plecat spre casa la indatoririle mamesti ... aproape uitasem de pataniile din padure cand, dupa doua ore, am primit de la Rodica urmatorul sms:

" Toată lumea ma uraște acum, asa ca da-o-n pula mea.
E sange pe fata si pe mainile mele si nu știu de ce. Nu mă tem să plang, dar asta nu e treaba ta. Oameni=Cacat "

duminică, 6 aprilie 2014

Protection

Din seria " Ce pula mea am mai facut ", iaca fotografii.

PROTECTION
“We understand how dangerous a mask can be. We all become what we pretend to be.” 
- Patrick Rothfuss











sâmbătă, 19 octombrie 2013

Poveste din strada Andaluziei

A fost odata ca niciodata familia Paraschivescu. Domnul, doamna si Maria Paraschivescu.
Fiind singura la parinti, din plictis, Maria facea tot felul de nazbatii: punea capcane pentru pasarele, lega cutii de conserve de cozile pisicilor, turna de la balcon Cola pe masina proaspat spalata a vecinului, arunca pietre invelite in poleiala spre disperarea tiganilor de pe strada Andaluziei care se aruncau ca ulii asupra lor pentru ca pe urma sa injure ca la usa cortului.
"Mi-as dori si eu un suflet, ceva cu care sa ma joc ..." Gandea Maria noaptea inainte de culcare.
In dimineata de Craciun, Maria dadu fuga la brad si descoperi ...
" O marioneta!!! Grozav cadou!".O insfaca repede si fugi in dormitorul parintilor ei care inca dormeau.
- Mama! Tata!
- .....
- Mama! Tata!
- ...Mmmmda. Raspunse doamna Paraschivescu. 
- Ia uitati ce mi-a adus mosu'! 
- Ia sa vad. Vai ce frumos e. 
Era o marioneta de lemn pe fire ce reprezenta un baietel roscovan cu pistrui imbracat intr-o pereche de pantaloni turcoaz, un tricou galben si cu o palarie verzui pe cap. 
- O sa-l cheme ... Iliuta! 
- Spune-i cum vrei, dar sa stii ca TU va trebui sa ai grija de el. ai deja 10 ani, esti destul de mare acum asa ca sa nu te astepi ca tu doar sa te bucuri de el  iar eu sa fac curat in urma ca n-ai sclavi.
- Nu, mama, nu.  Zise Maria si pleca. 
Alerga intr-un suflet pana in parc unde oamenii isi scoteau, ca de obicei, marionetele la plimbare. Apuca crucea lui Iliuta si mandra incepu sa dea ture prin parc. 
- Vai, dar ce exemplar reusit. Cat are? 
O intreba o doamna cu ochi verzi, zambet larg si o papusa mare in mana dreapta. 
- Nu stiu exact. Tocmai ce l-am primit. L-am scos la un test drive hahaha. Al dumneavoastra?
-  27 de ani. Eram mai mica decat dumneata cand l-am luat. M-am gandit si eu la o marioneta ... cu fire adica, dar in cele din urma am optat pentru papusa de mana pentru ca sunt mai usor de controlat si nu-mi pare rau. Iata-ne inca impreuna dupa atatia amar de ani. 
- Ce vreti sa spuneti cu " mai usor de controlat"? 
- Ei, o sa vezi. Marionetele se lasa mai greu, sunt tradatoare, iti fac cate o nefacuta exact cand ti-e lumea mai draga, nu stiu, nu vreau sa te influentez. In cele din urma spun asta doar din auzite ca eu n-am avut niciodata de-a face cu marionetele asa ca s-ar putea sa fie doar un mit. S-o stapanesti sanatoasa.
- Multumesc. 
Simtindu-se deosebita ca-si controla marioneta fara probleme, isi vazu de drum. 
- Vai, ce frumos e.  O opri un batranel chelios si zambaret ce manuia o marioneta in chip de mim. E noua,nu?
- Da. Am primit-o astazi. 
- Se vede. Prea arata bine. O sa trebuiasca sa aveti mare grija de el, stiti, mariontele sunt foarte pretentioase.
- Adica?
- Eu de exemplu, il pieptan pe Alupigus in fiecare zi si, foarte important, ii ung incheieturile cu ulei o data la 2 saptamani. Nu e lucru usor sa ai grija de o marioneta, dar merita, eu sunt foarte fericit. 
- Sper sa ma descurc. Multumesc pentru sfaturi. La revedere! Craciun fericit!
- Asemenea! Asemenea! Noroc!
Maria se aseza pe o banca, il lua pe Iliuta in brate si-i spuse:

- Eu sunt Maria si de azi incolo vom fi prieteni.
Dar Iliuta sta nemiscat si tacut.
- Vrei sa fim prieteni?
....
- Vrei?
Maria lua crucea si o misca in asa fel incat Iliuta sa dea afirmativ din cap. 
- Da? Ce ma bucur. Stii, eu nu am asa de multi prieteni. Ma cam enerveaza ceilalti copii, nu stiu de ce. Sunt asa ... cam prosti si se poarta ca niste salbatici. Doar urla, alearga si transpira. Niste tampitil. Dar tu esti dragut, nu-i asa? 
Apleca crucea din nou.
- Si ma iubesti, da?
Repeta miscarea apoi il lua in brate.
- Ce ma bucur! Ce ma bucur! Si eu te iubesc! Brrrrrr! Dar friga s-a mai facut si tu, vaaai, dar esti numai in tricou. Mititelul de tine. Hai acasa! 
Mersera cei doi ce mersera si cand sa iasa din strada Nazuintei o voce grava de barbat se auzi in spatele ei.
- Domnisoara, vedeti ca vi s-a cacat marioneta. Va rog frumos sa strangeti ca numai in cacat de marioneta nu calcam astazi.
- Dar nu e al marionetei mele.
- Ei nu, dar nu v-am vazut? Mai si minti. Pune mana si curata! Pai ce facem aici? Prindem pisici sau ce?
Rusinata, Maria se apleca sa ridice rahatul.
- Hei, fetita, dar nu cu mana goala! Uite, ia de aici o punga de plastic. 
Maria multumi si rosie in obraji, cu inima batandu-i tare, ridica rahatul si lega punga la gura. Se uita si dupa un cos de gunoi in care sa o arunce, dar nu gasi asa ca isi continua drumul cu Iliuta intr-o mana si cu punga de cacat in cealalta. 
Ajunsa acasa cu o falca-n cer si-una-n pamant nu mai vru sa-l vada pe Iliuta asa ca-l arunca in balcon.
- Afara in frig cu tine, cacaciosule! 
Trecu in jur de o saptamana. Ajunsa acasa de la servici, doamna Paraschivescu o striga pe Maria de cum intra pe usa. 
- Da, mama.
Raspunse Maria banuind ca e de rau dat fiind tonul mamei.
- Vino cu mine, te rog.
- Unde?
- Mergem pana jos la domnul Pormoaga.
- De ce?
- Pentru ca vrea sa te intrebe ceva.
- Ce?
- Cred ca stii foarte bine. Hai nu mai trage de timp, pune ceva pe tine si hai cu mine jos!
Maria se executa si cobora cu mama sa la parter.
Domnul Pornoaga impreuna cu burta sa de 50.000 de metri cubi le astepta in usa.
- Buna, Maria, ce faci?
- Bine, multumesc. dumneavoastra? 
- Uite, nu prea bine. Vezi tu, de la o vreme ma trezesc in fiecare zi cu caca in fata ferestrei de la dormitor, chiar sub balconul tau. Nu cumva stii ceva despre asta?
Maria il privi fix in ochi si raspunse:
- Nu, domnule, Pormoaga, absolut nimic.
- Cacaletii sunt in fiecare zi inveliti in servetele roz... de printesa. Esti sigura ca nu stii nimic?
- Da. Nimic, nimic. 
- Si daca urcam pana sus la tine in camera si gasim servetele roz ce facem?
- Puteti sa urcati daca vreti, nu o sa gasiti nimic.
Spuse Maria uitandu-se cu toata siguranta in ochii domnului Pornoaga. 
Doamna Paraschivescu o privea pe Maria siderata, ba chiar usor speriata.
- Haideti,  urcati la mine in camera. Daca nu gasiti servetele roz ce se intampla?
Domnul Pormoaga incepuse sa se balbaie, ii arunca o privire usruratoare Mariei si intra in casa.
Mama si fiica urcara scarile in liniste iar cand intrara in apartament, Maria se duse direct la ea in camera. Intra in balcon, facu slalom printre cacati si spuse:
- De data asta chiar ca ai facut-o lata. Era cat pe aci sa o patesc din cauza ta. Nu stiu ce sa ma mai fac cu tine. Daca te intreb ceva nu raspunzi, prieteni nu vrei sa fim, dar mananci cat 7, bei cat 10 si te caci cat 30 ... mai si arunci cacati de la balcon. Hai la plimbare, macar sa-ti rezolvi problemele afara!
Dadu sa-l ridice si se inrosi toata la fata cand vazu ca toate firele erau incurcate. Nu se putea misca nimic. Incerca in zadar sa le descurce, nu era chip. Il arunca inapoi si inchise usa la balcon. Planse.
- Nu te mai suport! Nu mai vreau sa te vad niciodata! Niciodata! 
Striga printre sughituri.
- Am crezut ca o sa am un prieten nu un handicapat prost, idiot, cacacios, obraznic, proooooooooost! Boule!
Iesi in balcon, ridica in brate si-i striga in fata:
- Nu vreau sa te mai vad niciodata, ai inteles? Niciodata. Zi ceva! Apara-te, prostule! 
Lovi cu el de perete, dar Iliuta zacea fara viata in bratele ei. 
- O pacaleala asta ai fost! O mare pacaleala. 
Intra in camera si controbaind prin sertare gasi cutia in care veni ambalat Iluta. Il impacheta si-l arunca de la balcon. Apoi se piti pe dupa balustrada pana ce tiganii il gasira.
Satisfacuta intra in camera, isi bau ceaiul de seara, se spala pe dinti si se culca. 
      A doua zi, venind de la scoala, vazu harmalaie mare pe strada Andaluziei. Muzica, aplauze ... parea a fi un spectacol.
" A venit circul!" isi zise si alerga catre multime. Isi facu loc cu coatele si cand colo ... ce sa vezi? Iliuta aranjat, spilcuit, parfumat, fericit, luminat la fata, cu firele descurcate canta si dansa de mama focului in mainile unuia din tigani iar oamenii aplaudau si aruncau bani cu nemiluita.
Maria isi musca buzele, iesi din multime si o lua la fuga. 
Se intoarse dupa 10 minute cu un politist ametit dupa ea.
- La o parte! Faceti loc, va rog. Spectacolul s-a terminat. Uitati, domnule politist, el este cel care mi-a furat marioneta! Va rog sa-l ridicati. Doamnelor si domnilor, v-ati distrat si ati dat bani unui hot. Bravo, n-am ce zice.
Tiganul se facu alb la fata si zise
- Stai, capitane, nu sari. Am gasit-o ieri aratand ca vai de ea, nepieptanata, cu firele incurcate, cacata la cur. Nesimtita asta a aruncat-o in cutie special ca s-o luam, asa face mereu. Si...
- Domnule politist,
Intrerupse Maria scurt
Uitati bonul. vedeti? Marioneta este a mea. Nici nu stiu la ce va pierdeti timpul s-ascultati la d'alde d'astia de parca nu stiti cum sunt.
Politistul lua marioneta din mainile tiganului si i-o da Mariei. Apoi catre tigan:
-Hai, sa nu te mai prind p'aici ca apoi chiar ca te umflu.
Bucuroasa, Maria il lua pe Iliuta si merse cu el acasa.
- Asa carevasazica stii sa canti si sa dansezi, ia sa vedem. Dar ce-ai patit? Arati altfel. Incerca sa faca cateva miscari cu el, dar nu misca nimic. Avea in schimb un zambet satisfacut pe fata.
- Hai, ce stai? Danseaza! Ce razi la mine? Ce-i asa de amuzant? De ce esti fericit?
Zgaltai crucea marionetei.
- Asadar faci mofturi cu mine, da? Stai ca-ti vin eu de petrecanie acum! Iesi ca vijelia si se intoarse cu o foarfeca. Apuca din nou crucea  si ii taie toate firele.
- Na, mai danseaza si acum! 
 Iliuta cazu la pamant si incremeni. Maria cu lacrimi in ochi cazu in genunchi langa el.
- Ai murit? De ce zambesti? Nu zambi! Ai murit?



                                                      - The End- 

miercuri, 8 februarie 2012

Cele doua doamne

- Buna ziua, doamna.
Zise Doamna Nr.1 intrand in apartament. O femeie durdulie si vesela ii iesi in intimpinare.
- Bine ati venit, doamna. Am pregatit deja cafelele, ne asteapta in salon.
- Ah, minunat.
Cele doua doamne intra si se aseaza la masuta din salon. Doamna Nr.1 lua o gura de cafea si zambi.
- Foarte buna cafeaua, are un gust deosebit. Care este secretul dumneavoastra?
- Nu mare lucru, intotdeauna pun un puf mic de sare la o cana.
- Sare?
Ce neobisnuit. In fine, ce mai faceti dumneavoastra?
- Nimic special, doamna. Cu copiii ce am de furca. Nu le place sa mearga la scoala, trebuie sa trag de ei in fiecare dimineata. E razboi zilnic. Dumneavoastra?
- Ei, doamna, eu divortez.
- Vai de mine! Cum asa?
- Da, doamna. In fiecare zi acelasi tratament. Nu mai pot.
- Adica?
- Doamna, ma batea, ma dadea cu capul de caramizi si ...
- ... Si?
- Se caca in gura mea.
Doamna Nr.2 izbucni in hohote de ras.
- Ce facea?
- Da, doamna.  Dureros, intr-adevar.
- Da, si nici la slujba nu stau prea bine.
- Nici acolo? Cum asa?
- Da, am niste elevi atat de destepti, dar atat de prosti ...
- Serios?
- Daaaaaa.
Discutia fu intrerupta de alfabetul morse ciocanit la usa. Doamna Nr.1 sari din scaun si cu un zambet larg ii spuse Doamnei Nr.2:
- E Bunicu´, nu-i asa, Buni?
- Da, du-te si deschide-i.

duminică, 11 decembrie 2011

AL 102-lea - The Begining of a Beautiful Friendship

Cu inima cat un purice ma indreptam spre Copacul Gandului Bun cand imi apare in cale VULTURUL. A aterizat in fata mea si ne-am privit cateva secunde.
- Buna ziua!
- Hmm ... Buna ziua!
- Nu cred ca ne-am cunoscut pana acum, Eu sunt Jupanul Vulturul si vin din strainatate.
- Ada, Ada T.
- Da, da, da, am auzit de dumneata. Dar pari emotionata. Are you ok?
- Da, yes, numai ca sunt in graba mare.
- Incotro cu atata graba? daca pot sa intreb.
- Spre Copacul Gandului Bun. - Hmmm, cine se indreapta cu atata graba spre Copacul Gandului Bun are intotdeauna probleme. Deci, ce umbreste fericirea unei domnisoare asa frumoase ca dumneata?
- Am aruncat in aer un bloc de 10 etaje.
- Wha ... What? Cum?
- De dimineata am pus apa la fiert pentru ceai, dar am plecat si am uitat de ea. Acum ma duc sa ma intalnesc cu prietena mea, veverita.
- Te superi daca te acompaniez? Pot sa-ti fiu de ajutor si, apoi, povestea ta mi-a trezit interes.
- Nah, bine, daca n-ai altceva mai bun de facut. Dar trebuie sa ne grabim ca deja am intarziat.
- Atunci ce mai asteptam? Sa mergem!
Am bagat viteza maxima si in 2 minute eram la locul destinat unde Rodica ma astepta nervoasa.
- Bine ca ma trezesti cu sule si trambite, ma faci sa vin aici si trebuie sa te mai si astept 10 minute. Ah, buna ziua, Vulturule.
- Sarut-mana domnisoara Veverita. Nu pe Ada trebuie sa te superi; a fost vina mea ca a intarziat. Am tinut-o prea mult de vorba.
- Eh, lasa ca stim noi ca nu e prima data cand se intampla asta.
- Imi cer scuze, pana mea, nu ma pune la zid si tu acum ca oricum sunt in cacat. Imi pare rau ...  -Apropos de siuatia ta, cat te-am asteptat m-am consultat cu Copacul Gandului Bun si el considera ca cel mai bine ar fi sa nu facem nimic. Sa stai aici o perioada, sa lasi lucrurile sa se ma calmeze. Cica acum e panica mare, daca te duci ai belit-o!
- Ce idee nastrusnica. ( Intervine Vulturul ) M-am gandit si eu sa iti propun acelasi lucru.
- Ah, nu! Asta e exclus. Nici nu se pune problema!
- Daca te intorci acum n-o sa fie bine. Treaba ta.
- Pe de alta parte, arati obosita, foarte obosia. Cred ca ti-ar prinde bine o vacanta aici cu noi. Pe cuvant, ai cearcane, nu te supara ca-ti spun.
- Oh, Doamne, am trait s-o fac si pe asta! O sa procedam asa:  Raman o saptamana, timp in care trebuie sa gasim o solutie. Unde pot sa stau?
- Eu te-as lua la mine, dar de-abia am loc de mine si de un cerb.
- Stai linistita, Rodica ca stiu ca trebuie sa te futi.
- Nu e vorba numai de asta, dar ... - Da, mai, stai linistita.
- Indraznesc sa va spun ca ai putea sa stai la mine. Eu am loc berechet, vei avea chiar foarte multa intimitate.
- Serios? Unde?
- Acolo pe stanca.
- Tot locul ala e al tau?
- Indeed it is ...
- Ok. Bine, veverito, du-te la ale tale. Eu ma duc sa dau sfoara-n tara sa facem sedinta maine sa vedem cum procedam.
- Bine, vorbim mai tarziu. La revedere, Jupane!
- La revedere, Veverito. Veverita a fugit repede spre casa sa-si vada de treburile ei iar eu ...
- Ei si acum?
- Acum mergem sa iti prezint locuinta ta pe urmatoarea saptamana
- Mama, si cum o sa ajung eu tocmai acolo sus?
- Te duc eu.
- Cum?
- ... In ghiare
- To Be Continued -

joi, 1 decembrie 2011

Al 101nalea

Vara asta a fost atat de agitata incat nu am constientizat absenta Rodicai. Intri-o zi cand m-am mai eliberat mi-am dat seama ca trecuse o perioada buna de vreme de cand nu ma mai sunase sau trezise in mijlocul noptii cu diverse probleme din Padurea Fermecata. " Eh macar respir si eu linistita " mi-am spus mai degraba incercand sa ma conving. Mi-am facut un sandwich, am pus apa la fiert pentru ceai si m-am hotarat sa o sun pe veverita. " Sunteti in reteaua Orange ..." " Mai sa fie ... " am mai incercat o data ... acelasi lucru. " Shit! ". Si iata ghimpele cum mi se infige in suflet. " Futu-ti muma-n cur de veverita!". Si am pornit spre Padurea Fermecata. Ajunsa acolo m-am oprit ca de obicei in carciuma sa-mi beau cafeaua si sa ma pun la curent cu ultimele evenimente din Padure. - Buna ziua Ii zic calului barman si celorlalti 2 clienti, Bursucul Naucul si Ursul Capcaunul. - Buna, Ada. Ce-ti dau? - O cafea. M-am asezat la bar, mi-am pregatit cafeaua si mi-am aprins in sfarsit o tigara. - Si, cu ce ocazie pe la noi? - Bai, poate m-am tampit, dar nu mai stiu nimic de veverita, am incercat sa o sun de dimineata si avea telefonul inchis si, nah, cum stiu ca se baga in tot felul de buclucuri am venit sa ma asigur ca e totul ok. Deci? E ok Rodica, nu? - IIIIIhahahaha. Tu nu stii? Rasul lui(de cal) m-a asigurat ca oricum nu se intamplase nimic rau. - Rodica s-a indragostit. - Aoleu! Serios? De cine? - Eh, Tot de un cerb, dar e amor mare. Nu i-am mai vazut demult nici pe unul nici pe altul. - Eh, atunci n-o deranjez. imi beau cafeaua si ma duc acasa. - Tie ce-ti mai face nevasta? - Ce sa faca? E mai bine. Cand am dus-o la doctor sa o opereze au taiat-o si cand a fost sa scoata ... nu mai era cancer. - Aoleu! Serios? Pai si la ce au mai taiat-o? - Cand i-au facut ecografia era. Nimeni nu se astepta sa nu mai fie acolo de la ecografie la operatie. - Ah, ce tare. Felicitari! - Multumesc. - Bine, hai ca am plecat si eu acasa sa ma chilluiesc un pic. - Pa! - Pa! Si, cand o vezi pe veverita, sa-i faci cu ochiul din partea mea. - Bine. Pa! Cand ma indreptam spre iesire imi suna telefonul: - Alo! - Alo. Buna ziua, domnisoara Ada T ? - Da, buna ziua. Dupa ce femeia aceea a terminat sa-mi spuna ce avea de spus la telefon m-am blocat, am simtit ca tip fara sunet si am inchis telefonul. Disperata am alergat spre casuta Rodicai. M-am oprit in fata intrarii ca sa-mi trag sufletul, m-am linistit si am intrat tiptil. Mirosea a sex pretutindeni. Rodica dormea transpirata, ravasita, ciufulita pe cerbul istovit si sforaitor. - Rodica! Rodica! - Hmmmm ... - Rodica! - Hiii! Ce cauti aici? - Rodica, trebuie sa ma ajuti. Astazi de dimineata cand mi-am pregatit micul dejun am pus apa la fiert pentru ceai, dar am plecat si am uitat de ea. Pe scurt, am belit-o! Am aruncat in aer un bloc de 10 etaje. Nimeni in afara de tine nu poate sa ma ajute, ca sa nu spun ca imi esti datoare! Rodica se uita serioasa cu ochii umflati de oboseala si cu vocea ragusita imi spune: - Bine, ne intalnim la Copacul Gandului Bun in 10 min. - Bine. - To Be Continued-