Poveste de Craciun ( Ep I )

Mirela face pomul. E nervoasa ca Razvan, baiatul de care-i place, nu a sunat-o inca pentru a-i cere sa petreaca Craciunul impreuna.
Mai pune cate un glob, mai o ghirlanda, mai un suspin.
" Da, m-am lamurit! De acum chiar daca suna il refuz oricum. Sa-l ia dracu! "
Gandea mirela in timp ce dadea cu spray argintiu pe brad.
Suna telefonul. Ii sclipesc ochii, incearca sa se stapaneasca si ridica receptorul:
- Alo
- Alo. Mirelus?
- Da, buni.
- Oooo, ce ma bucur sa te aud. Maica-ta e acasa?
- Nu.
- Bine. Spune-i ca trenul meu ajunge la ora 17:00. Sa nu uite sa vina sa ma ia de la gara. Deabia astept va vad. Noroc cu Craciunul asta ca ne mai vedem si noi.
Cu o privire trista si lipsita de speranta, Mirela puse telefonul in furca.
- Nu! Nu! Nu! Razvan, futu-te-n gura sa te fut! Iar o sa ma plictisesc de Craciun, o sa aud aceleasi si aceleasi chestii, o sa fac aceleasi lucruri. Offfff!
Deodata i se lumineaza fata. Ii vine o idee.
Pune mana pe telefon:
- Alo! Buni, vezi ca eu vin sa te iau de la gara nu mama, ok?
- Bine, mama. Vezi sa te imbraci bine ca e frig afara.
- Da, da.
Isi facu ultimele calcule in minte, iesi pe usa si porni spre gara.
Trenul sosi, in multime o vazu pe bunica-sa.
Suna telefonul, se uita.
" Razvan! "
- Alo!

_ Va urma _

MAM

Moartea se plimba pe strazi. Se uita ba in stanga, ba in dreapta. Dupa cine ... asta nu stim.
Din directia opusa venea Andreea. O fata de 15 ani, cu par cret si ochi vii.
Andreea venea de la scoala blestemandu-si zilele: luase 4 la geografie pentru ca nu stiuse lanturile de munti vulcanici ai Carpatilor Orientali.
- Oas, Gutai si Tibles in pula mea! Bai si stiam!
In timp ce se boscorodea singura se intalni cu colega ei Miruna.
Miruna luase 10 azi la geografie pentru ca stiuse lantul de munti vulcanici din Carpatii Orientali.
In timp ce Andreei ii tremurau palmele de emotie si de nervi ca nu-si aducea aminte tot ce tocise toata noaptea trecuta ... Miruna a ridicat relaxat mana si a raspuns cu aroganta:
- Oas, Gutai si Tibles, doamna profesoara.
Cele doua nu-si vorbisera toata ziua. Acum nu mai aveau de ales, trebuiau sa vorbeasca.
Miruna:
- Sper ca nu te-ai suparat ca am raspuns eu in locul tau azi.
- Nu, nu. Daca ai stiut ... Nah ... acum asta e ...
- Bine, ma bucur sa aud ca nu te-ai suparat. Hai ca ma duc acasa. Pa!
- Pa!
Andreea simtea din nou ca ii transpira palmele. Ii venea sa planga. Lesina.
Miruna a ajuns acasa, si-a facut un sandwich cu unt si sunca. A facut un dus si s-a baga in pat.
Viseaza ca i-a cazut un dinte.