Pe gaura cheii

Moment de improvizatie la cursul de actorie
Elena Dumitrescu- actiune
Ada Totolan - microfon

Inspirat din viata

Cainele Cel Prost statea in curtea blocului. Vecina de la parter il iubea foarte mult si-l lasa sa intre ori de cate ori vroia ( si vroia mai tot timpul ).
Cainele Cel Prost avea blana lunga in alb si negru. Era un caine care se uita cu admiratie la rudele sale de rasa, privea tamp alti caini si se intreba cum se face ca ei sunt mai destepti decat el. Adica cum?! Nu erau tot caini?!
Intr-o zi, in timp ce se afla in vizita la vecina de la parter, s-a intamplat sa vada campania de la televizor " Scoala te face mare " . Si-a spus: " Hmmmm .. asta trebuie sa fie! Asta e motivul pentru care ceilalti caini sunt mai destepti! Scoala !!!! Ham Ham! M-am scos! Ham Ham! "
Pe 15 septembrie s-a indreptat spre scoala cartierului. Intra in clasa si astepta cu emotie sa-si faca prieteni noi si sa invete lucruri interesante.
Intra doamna invatatoare si incepu sa strige catalogul:
- Bogdan Andrei!
- Prezent!
- Cantemir Mirela!
- Prezent!
- Cel Prost Cainele!
- Ham Ham!
Cainele Cel Prost s-a adaptat repede. Devenea pe zi ce trece mai destept. Se intreba cum a putut sa traiasca in idiotia aia atata timp. Se hotara sa se duca la consiliera scolii, sa-i povesteasca viata sa si poate sa primeasca un raspuns la intrebarile care-l chinuiau de atata timp.
Dupa ce asculta vorbele Cainelui Cel Prost, consiliera spuse:
- Singura vinovata este vecina de la parter. In locul tau as sfasia-o!
Auzind acestea, cainele fugi spre casa si o omora pe vecina de la parter.
Ham Ham!

DearS

Un zgomot se auzi din blocul de vis-a-vis. Cei doi s-au trezit, s-au uitat inpspaimantati unul la celalalt si:
- Ce-a fost asta?
- Nu stiu. Deci ai auzit si tu.
- Sigur ca da. O bufnitura puternica.
- Exact. Mi-e frica.
- N-ai de ce. Sunt aici.
- Slava Domnului!
Cei doi se culcara la loc. Deodata ea simti o impunsatura in spate.
- Hei! Trezeste-te! Hei!
Ea deschise ochii si nu-i veni sa creada. " Visez? Nu visez. Este intr-adevar un cerb la mine in dormitor "
- Nu te speria. Eu sunt cerbul Dumitru. Mi-a povestit Rodica veverita ca doar tu intelegi ce spunem. Am si eu o mare rugaminte ... nu mai pot.
- Zi mai repede ca se trezeste El.
- Te rog eu frumos, scarpina-ma si pe mine pe spate.

Final:
* Ea il scarpina bucuroasa si Dumitru pleca vesel inapoi in padure.


Final alternativ:
* - Sa moooooooooori tu!
Calma ( aproape vesela ) scoase pusca de sub pat si trase un glont drept in mijlocul fruntii lui Dumitru. Ii taie coarnele iar corpul il ingropa in curticica din fata blocului sub locul in care dormea cainele cel prost care ardea gazul in fata blocului pentru ca vecinii ii dadeau mancare.



Nurse With Wound- Space Funk Springs
Asculta mai multe audio Muzica

Explination

Iata-ma fresh dupa o absenta de ... cat a fost? Sa tot fie vreo 3 saptamani.
N-am spus nimic pentru ca am asteptat sa apara ceva ce merita spus.
Da, dupa lupte seculare, m-a hotarat sa dau la facultatea de care am fugit ani destul de multi ( vreo 5 asa ). Este vorba despre facultatea de teatru.
De mult timp nu am mai avut senzatia ca sunt acolo unde trebuie sa fiu.
Cei din comisie mi-au pus vesnica intrebare: " Ce-ati facut, domnisoara, pana la 24 de ani? ".
" M-am pregatit pentru momentul asta. Am acumulat un minim de experienta si de maturitate pe care nu le aveam la 18 ani. Probabil ca daca dadeam la 18 ani as fi avut un examen mult mai prost. La 18 ani eram suficient de instabila psihic incat sa cedez unei asemenea presiuni si sa fac varza tot ( asta in conditiile in care am terminat un liceu de actorie )."
Nu este un examen obisnuit la care te duci, spui ce ai invatat si pleci acasa. Este un examen dificil, subiectiv si solicitant din toate punctele de vedere ( bine, asta daca nu esti vreun nesimtit care intri cu mana-n pantaloni la examen crezandu-te vreun Sean Penn dambovitean ).
Pe scurt, am intrat la sectia de papusi- marionete si, pentru prima data in viata mea, deabia astept sa inceapa scoala.
Asa ... de-asta am lipsit

O barza statea pe creanga unui copac ...

O barza statea pe creanga unui copac. Dintr-o data vazu doi tineri plimbandu-se. Exact cand trecura prin fata ei auzi:
- Eeeh, ce sa-i faci?! Te mananca-n cur, te scarpini cu carbid! "
Si trecura mai departe.
Barza se intreba in sinea sa:
" Ce este acela carbid? Daca nu ma insel este un material de constructii, dar nu inteleg de ce ar trebui sa ma scarpin cu el daca ma mananca-n cur. Pur si simplu nu inteleg "

Cine sa traiasca? Cine sa traiasca? Vladut sa traiasca! Vladut sa traiasca!

Este ziua lui Vladut. Implineste 4 ani. Toti prietenii lui au fost invitati la ziua lui. Toata lumea e acolo: parintii, educatoarele si colegii lui Vladut.
Parintii au avut grija sa o cheme si pe Zana Primaverii la frumoasa aniversare a unicului fiu. Ratacindu-se pe strazile Bucurestiului prin metrouri, troleuri si strazi, iata ca a ajuns si Zana Primaverii.
Aceasta ii stranse mana educatoarei:
- Buna ziua! Zana Primaverii, imi pare bime.
- Buna ziua! Alexandra Popescu. Ce-o sa faci cu ei, zano?
- Pai, o sa dansam, o sa ne jucam. Nah, ca la aniversari.
- Ok.
Doamna Alexandra se duse sa-i faca introducerea zanei si ea aparu ca prin vraja in fata copiilor. Toti copiii incepura sa sara in sus de bucurie.
Dupa ce s-au prezentat fiecare, zana il intreba pe aniversat:
- Cum te cheama pe tine?
Educatoarea:
- Vladut.
- Si cati ani implinesti?
Tot educatoarea
- 4 anisori.
- Braavo! Multi inainte! Vladut, tu stii sa joci " Statuile "?
Educatoarea:
- Sigur ca da
- Bun atunci. Ia sa vad eu toti copiii aici. Asa. Acum haideti sa dansam.
Toti copiii incepura sa danseze bucurosi.
- STOP! Ia sa vad eu care misca. Ahaaaa. Vladut. Te-ai miscat. Imi pare rau, dar trebuie sa iesi din joc.
Educatoarea:
- Nuuuu! Nu se poate. Ti s-a parut, zano!
- Ba nu. Nici macar nu participat la joc.
Educatoarea se apropie de zana si ii sopti la ureche:
- E ziua lui si trebuie sa castige.
- Aha
Si castiga Vladut toate jocurile, desi nu era in stare nici sa le joace.
La sfarsitul petrecerii Vladut era atat de bucuros, atat de puternic iar ceilalti copii isi bagau unghia-n gat de oftica.
Zana simti durerea celorlalti copii si asa ca profita un pic de starea de euforie in care se aflau Vladut, ai sai parinti si educatoarele ca sa-i ia deoparte pe copii si sa puna tara la cale.
Educatoarele il bibileau pe aniversat:
- Vladut! Ai fost atat de tare azi! Cum ai reusit tu sa castigi toate jocurile! Bravo! Dar ce se aude?
Zana Primaverii aparu impreuna cu ceilalti copii inarmati cu lopeti, sulite,sabii si arcuri cu sageti.
O sageata ii strapunse capul directoarei iar copii se napustira cu lopetile pe capul ei. Parintii inlemnisera de frica.
Tatal zise:
- Nu putem sa facem cumva sa rezolvam pe cale amiabila treaba asta?
- Asa cum ati reolvat pe cale amiabila sa castige autistu` de fi-tu toate jocurile? Nu! E imperios necesar sa muriti cu totii. Copii, pe ei!
Si sarira copii pe ei, le taiara picioarele ca sa ajunga la nivelul lor si le retezara capetele, mainile si picioarele.
Vladut privi indurerat la parintii lui ciopartiti.
- Vladut, de tine-mi pare rau pentru ca n-ai nici o vi ....
Dar nu apuca sa-si temine fraza ca Mariuca, adevarata castigatoare a Statuilor, ii reteza si lui capul.
Zana nu fusese intocmai de acord cu gestul ei, dar il intelesese.
La sfarsit, zana primaverii ii privi pe copii si o lacrima aparu in coltul ochiului ei.
- La revedere, zano! Iti multumim pentru tot.
- Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti. A fost victoria voastra.
- Ce-ai facut cu cadavrele?
Intreba Bogdanel
- Doar am puteri magice, nu?
Ii facu cu ochiul si zambi.
- La revedere, copii si sa fiti cuminti, da?
Toti in cor:
- Daaaaaaaaaaaa!

Morala:
Children, tolerance sucks! Seek And Destroy!

Legea partului

Offff, parturile! Controversate ca intotdeauna, doamnelor si domnilor.
Banuiesc ca suntem cu totii de acord in privinta faptului ca parturile reprezinta o treaba destul de neplacuta, de stanjenitoare, o problema cu care ne-am confruntat cu totii, care ne-a pus in destul de multe situatii dificile si cu care ne-am obisnuit sa traim.
Momentul in care aI certitudinea ca esti intr-o relatie serioasa este acela in care partenerul sparge gheata la acest capitol si o da afara. Cu cat suntem mai intimi cu o persoana cu atat ne deranjeaza mai putin parturile ei. Ma rog, ne deranjeaza ele pe moment, dar apoi radem si ne vedem de treaba in continuare. Nu e panica!
Si, bineinteles, ca cele mai putin deranjante parturi sunt ale noastre. Ca doar cu noi insine suntem cei mai intimi.
Toate bune si frumoase pana aici, daaaar ... sa ne imaginam urmatoarea situatie: esti in maxi taxi, un spatiu mic, inchis si neaerisit. Deodata iti ajunge pe la nasul cel fin un iz ... hmmm ... Dumnezeule! Nimic nu este mai revoltator decat basina trasa de un om strain. Cred ca este o fapta la fel de grava ca violul. Esti obligat sa mirosi basina unui om pe care nu-l cunosti, cu care nu ai nici o treaba, de care nu-ti place, n-ai unde sa pleci si n-ai de ales decat sa respiri ca altfel te sufoci.
Iritat incerci sa-l reperezi pe infractor: da` de unde?! Toata lumea se uita-n gol de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Ce fata ar putea sa aiba? Ce fel de om? O fi barbat? O fi femeie? O fi batran? O fi tanar? Bogat? Sarac? Prost crescut? De familie buna? Cu ce se ocupa? Cum il cheama? Ceva. Orice.
Ar trebui sa se dea o lege prin care toti oamenii care trag basini in locuri publice sa fie obligati sa iasa in fata, sa recunoasca si sa spuna cateva lucruri despre ei. Cine incalca legea, sa i se de dea 100 de bice la talpi, daca inculpatul este barbat sa i se violeze nevasta, iar daca este femeie sa i se castreze sotul, sa manance de pe jos timp de o luna si sa faca pipi la olita timp de 6 luni de zile.
And that`s my word!