vineri, 4 martie 2016

Hamburg


Mai sunt 2 zile.
Munca multa, cautat, gasit, aruncat, gasit, panica, mici concluzii, cap dat de pereti, mici victorii,  epuizare, zambete ( Nu rasete! ), intrebari, zambete, Bambi, Dumbo, Fantasia, emotii, asteptare, panica, intrebari, raspunsuri ... 5  luni.
 Am mai crescut un centimetru.





joi, 12 noiembrie 2015

Vis de Noiembrie


Chock Chock Chok!
7:45 AM dormeam
- Cine e?
- Eu, mama.
Aparitia ei direct la usa fara un telefon in prealabil m-a ingrijorat asa ca am sarit repede din pat si am deschis usa.
- Ce faci? S-a intamplat ceva?
M-a luat in brate si a oftat lung apoi m-a privit direct in ochi si m-a intrebat pe un ton grav
- Esti bine? Cum te simti?
- Bine, bine. Nu inteleg comportamentul tau, serios. Imi pare ca tu esti cea care nu te simti prea bine. Ce s-a intamplat.
Ma mangaia pe par si repeta intr-una cu lacrimi in ochi parca sie insasi:
-De ce , mai mama? De ce e viata asta asa. Ce-o sa ma fac eu fara tine? Nu e normal sa se intample asa, ci invers. Ce-o sa ma fac ...?
Mi-am pierdut rabdarea si am izbucnit:
- Spune-mi, dom'le si mie ce s-a intamplat macar sa plang si eu cu tine!
- Sa iti faci toate poftele azi, bine? Sa te bucuri cat poti, este ultima ta zi.
- Aoleu, mama, de unde le scoti? Ai avut vreun vis urat?
- Nu, vorbesc serios. Chiar este ultima ta zi de viata. M-a sunat doctorul si mi-a spus rezultatul analizelor. In timpul zilei de astazi ti se va opri inima. Draga mea, fetita mea.
Si m-a luat din nou in brate plangand in hohote.
- Stai asa, mai mama, ca nu se poate. Ma simt perfect. Uita-te putin la mine.
Si i-am facut in viteza 5 flotari.
- Nu are legatura. Ar trebui sa te duci la spital sa vorbesti cu doctorul. O sa-ti explice el mai bine eu nu stiu sa folosesc termenii potriviti. A zis ca te poti duce oricand.
- Ei bine, o sa ma duc chiar acum sa lamurim nebunia asta si sa ne calmam.
M-am imbracat repede cu inima cam stransa. Nu credeam ce-mi spunea mama, dar ... mi-a bagat un sambure de disperare in suflet. Si daca ...? Nu, n-are cum. Este absolut ridicol.
...................................................................................................................................................................

Chock Chock Chock
- Da, intra!
- Buna ziua, domnu' doctor.
- Oooo, domnisoara Totolan, ma bucur sa va vad.
- Da, bine. Am venit pentru rezultatele analizelor. Imi puteti explica si mie de ce boceste mama de 3 ore spunandu-mi printre dinti ca azi mor?
- Da, sigur ca da. Luati loc.
M-am asezat pe scaun cu bratele incrucisate si, sfidatoare, am asteptat explicatii.
- Stiti ca tehnologia avanseaza pe zi ce trece cu mare viteza.
- Stiu.
- Si, de vreo 2 ani, hackerii lucreaza la un nou virus care se pare ca a inceput sa faca victime.
- Adica?
- Adica, sa ma intelegeti, virusul sta ascuns pe un site oarecare si asteapta o victima. In momentul in care ea apare o scuipa cu o substanta toxica, letala care isi face efectul intre 12 si 24 de ore. Si, dupa cum puteti observa in radiografia dumneavoastra, ati fost marcata pe umarul drept.
Am incremenit, am vrut sa spun ceva, dar eram total nepregatita pentru o astfel de veste. Vazandu-ma destabilizata, doctorul a completat.
- Ziceti mersi ca ati vazut la timp si aveti un pic de timp sa va puneti lucrurile in ordine. Altii nu au asa o sansa. Mor direct si apoi lumea se intreaba de ce.
M-am ridicat de pe scaun si am dat sa plec.
- Multumesc, domnule doctor.
Am zis cu voce stinsa si am iesit intalnind imediat  privirea disperata a maica-mii.
- Ce cacat!

...................................................................................................................................................................

- Adevarul este atat de dureros incat uneori stai si te gandesti daca chiar merita, daca nu e cu adevarat mai bine sa traiesti de pe o zi pe alta fara sa-ti pese. Fara "sa-ti pui probleme", ci pur si simplu.
- Ce-ai de gand sa faci?
Ma intreba Rodica Veverita.
- Habar n-am. Ma duc sa-mi pun niste lapte.

.............................................................The End(?)...................................................................................

luni, 9 noiembrie 2015

Moving on

Sunt in dubii cu blogul asta. Mi-e drag si nu vreau sa moara, pe de alta parte nu stiu daca blogul in forma asta mai are ceva de spus. M-am si tripat pe povestile din Padurea Fermecata si mi-e greu sa ies din cutia aia. Asa ca pun la cale o schimbare, schimb registrul si mergem mai departe. Pana atunci, sa nu va plictisiti:


Ne vedem curand!

miercuri, 14 ianuarie 2015

AnAda World- Utopia nr. 3

Vica Depresica a ajuns la capatul rabdarilor: Masculii o ocolesc imediat dupa ..., colegii nu o suna, munca nu-i place, nici plimbarea, nici dansul, nici drogurile, iar animalele ii miros mereu frica asa ca o ataca neincetat. Vica s-a hotarat sa se sinucida.
Aoleu, dar cum? ... Si cand?
Ei bine, chiar in aceasta dimineata si-a cumparat 5 tuburi de calmate cu ajutorul unei retete de la un amic doctor ( or fi indeajuns?! ), o sticla de Absolut si si-a facut programare la Brotacul Avocatu spre care se indreapta chiar acum. Pe drum isi da seama ca isi numara pasii.
" Ce m-o fi apucat?" isi zise cu voce moale in timp ce intra in cladirea de birouri de pe strada Molustelor. Urca la etajul 3 unde o intampina o secretara durdulie cu voce stridenta si suflet bun.
- Aveti programare?
- Da.
- La domnul Brotacu, da?
- Da, la 12:00.
- Gata, am gasit. Domnisoara Vica. Mergeti drept inainte pe culoar, a doua usa pe stanga.
- Multumesc.
- Cu placere.  O zi buna.

Chock! Chock! Chock!

- Intra.
- Buna ziua.
- Buna ziua, domnisoara. zise domnul Brotacu intinzandu-i mana. Luati loc si spuneti-mi cu ce va pot fi de folos.
- Domnule, m-am hotarat sa ma sinucid.
- .....
. Si as dori sa intocmesc actele necesare. As dori sa las restul zilelor mele singurului meu prieten, varul meu Doru Caprioru.
- In primul rand as dori sa-mi exprim regretul pentru decizia tragica pe care ati luat-o si nu pot decat sa sper ca ati cantarit bine variantele. O sa va dau un formular pe care care va trebui sa-l completati si cateva acte de semnat, bine?
- Bine.
- Uitati aici formularul. Completati-l si semnati-l la sfarsit.
- Un pix aveti?
- Poftiti.

Vica respecta indrumarile intocmai, completa formularul, semna actele pe care i le intinse apoi avocatului.
- In regula. Asta ar fi tot. Trebuie sa pun eu acum o stampiluta aici si ... gata. 200 de Ron, va rog.
- Poftiti.
- Multumesc. Poftiti si chitanta.
- Gata? Asta a fost tot?
- Da.
- Excelent. La revedere atunci. Va doresc o zi buna.
- Multumesc si ... condoleante anticipate.

Cu simtul datoriei implinit, Vica a ajuns acasa, si-a deschis sticla de vodca si a dat-o pe gat impreuna cu toate cele 5 tuburi de calmante. A murit repede si linistit comform planului.
A doua zi, la aflrea teribilei vesti, Doru Caprioru a varsat lacrimi amare, dar care s-au transormat repede in lacrimi de bucurie la aflarea vestii cum ca a mostenit 30 de ani in plus de viata de la buna sa verisoara.

Doru Caprioru a trait o viata bogata in experiente de neuitat. A murit de cancer la ficat la 102 ani.

luni, 22 septembrie 2014

Cu bune intentii

Sforrrrrrr! Sfooooorrr! Sffooooorrrr! Sfooooorrrrr!
Chock! Chock! Chock!
Sfooooorrrr! Sforrrrrr! Sforrrrr!
Chock! Chock! Chock! 
- Hiiiii! Mainile sus, nemernicule! Sunt inarmata si nu ma feresc!
- Stai! Stai, nu te teme! Sunt eu. Mugur.
- Si eu, Sanda. 
Se auzi cea de-a doua voce mai adormita parca decat mine. 
Am privit mai cu luare aminte si i-am recunoscut pe  Broscoiul Mugur si pe Sanda  Plapanda   Gainusa.
A: Hey! Ce faceti aici? Cum ati ajuns? 
B.M.: Am incercat sa te sunam, dar n-ai raspuns. Apoi ti-am trimis un mail, n-ai raspuns nici acolo, in cele din urma am zis sa-ti scriem o scrisoare asa ca am intrebat-o pe Rodi de adresa ta, dar pe urma am zis ca pana o mai ajunge si aia pierdem o gramada de timp, asa ca am zis " Hai sa-i facem o surpriza. Sigur o sa se bucure, ca parintii noi au tot timpul nevoie de persoane care sa mai ajute la una alta, ca nu-i usoara viata cu copil." asa ca am zis sa nu mai pierdem timp si sa venim. Si ... am venit. 
A: Da, mi-am pierdut telefonul acum 2 saptamani. Stati jos, fac un ceai. Cat e ceasul?
B.M: 7:45. Toate zborurile sunt de la 4:55 vinerea. Asa ca scuze pentru ora. Dar tu baga-te la somn la loc ca iti facem noi ceai cand te trezesti. 
A: Ei, gata. Acum m-am trezit. Fac ceai.
B.M: Multumim. Multumim, Ada. 
A: Nu-i bai. 
As minti sa spun ca nu am injurat in gand de toate pizdoseniile universului. Ce cautau? Ce vroiau? si, mai ales, cat aveau de gand sa stea? Aceste intrebari ma macinau in timp ce scoteam aparent nonsalanta laptele din frigider. 
Am preparat ceaiul in liniste si l-am servit nepoftitilor mei musafiri. 
A: Asadar cu ce va pot fi de folos? Ziceti acum repede pana cand se trezeste Juniorul. 
In timpul vorbirii ochii mi se plimbau cand inspre unul, cand inspre alta iar finalul intrebarii m-a prins cu ochii indreptati catre Sanda. Aceasta isi indrepta privirea catre Mugur care zise:
B.M.: Ah, nu ca n-am venit cu un motiv anume. Am venit sa te vedem si sa te mai ajutam cu una-alta. Ca stim si noi ca e greu si Sanda e moarta dupa copii.
A: Nu-mi e greu deloc. Sunt ok ... Si cam cat ati vrea sa stati ca trebuie sa anunt aici la camping. 
B.M.: Pai cam ... 4-5 zile, nu, gainuso?
S.P.G.: Da, da, cateva zile. 
A: Ok. 
Cand ma intorsesem de la receptie, cei doi spalasera deja cestile de ceai si alte cateva vase pe care le aveam de ieri. 
" Ei, hai ca poate nu o fi chiar atat de rau. " mi-am spus si mi-am vazut de zi in continuare. 
Cei doi s-au dus repede la supermarket si au facut cumparaturile, apoi s-au pus pe gatit micul dejun. Omleta cu ciuperci si porumb fiert.
B.M.: Putem sa vedem si noi caravana pe dinauntru? 
A: Da, sigur. intrati!
Cei doi au intrat in Caravana ca intr-un montangne-rousse: cu o spaima jucausa de parca ar fi pornit intr-o mare aventura. 
B.M.: Da, e frumoasa, maricica exact cat trebuie. Bine, trebuie facuta putina ordine, dar altfel e lux. 
A: Nu inteleg ce vrei sa spui prin ordine. 
Am zis eu cu un aer de gluma, dar totusi indignata pentru ca, din fericire, facusem ordine chiar cu o zi inainte. 
A: Sarut-mana pentru masa. Vreti sa mergem sa vedem marea? 
B.M.: Nu, nu, am vrea sa ne odihnim un pic, dar mergeti voi si ne vedem mai incolo. 
Zis si facut. L-am pus pe Junior la punct si am plecat la ora de auncat pietre in apa pentru ca la intoarcere sa-l gasesc pe Mugur aranjandu-mi in linie perechile de pantofi in fata caravanei si pe Sanda scuturand presul de la intrare.
S.P.G.: Broscoiul zice ca de-acum sa nu mai intrati cu pantofi in picioare in caravana. 
B.M.: Poftiti, va rog. Casa dumneaoastra va asteapta. 
Am dat sa intru.
B.M.: Sa stii ca daca nu intri incaltata se pastreaza mai mult timp curatenia. Ma rog, fa cum vrei, nu ma baga in seama. 
M-am descaltat si am intrat. 
Bucataria era luna, hainele imi fusesera organizate in sertare diferite dupa criteriile Tops si Bottoms, chilotii la chiloti si sutienele la sutiene, totul era in linie. Am oftat discret.  Am deschis sertarul de sub chiuveta ca sa iau sapunul si am dat  peste tot soiul de chei si unelte. 
Fara sa ma uit in ochii Broscoiului, l-am intrebat cu voce joasa;
A: Unde e sapunul. 
B.M.: Sapunul ... aaaaa ... stai asa sa ma gandesc .... aaaa ... sapunul, sapunul ... Ah, gata, cred ca l-am pus in dulapul ... asta. Da, chiar asa, iata-l! 
Broscoiul mi-a dat sapunul din dulapul care in urma cu o ora fusese dulapul de borcane si conserve. 
A: Si borcanele unde le-ai pus?
B.M.: Aici, sub caravana. 
A: MmmKeeeey!
B.M.: E ok? Mai intreaba-ma cand nu gasesti ceva ca am mai schimbat pe ici-colo. 
A: De buna seama ... Ma duc la supermarket sa iau de mancare, vreti ceva in mod special? 
B.M.: Aaa, te duci la supermarket? Stai asa sa-ti fac o lista. 
Broscoiul s-a asezat la masa si a scris la repezeala un bilet, aruncand cate un ochi in jur ca sa vada ce mai lispeste apoi mi-a intins-o cu voiosie.  
B.M.: Cam asta.  Hai ca noi pregatim totul pana te intorci.
Inghitindu-mi vorbele, deci toate pulile pe care i le bagam pe cat Broscoiului, m-am intors pe calcaie si am pornit-o spre magazin. Am desfacut pe drum biletul:
- Ulei de prajit, hartie igienica, hartie de bucatarie, sare, rozmarin, branza si ceva dulce (daca nu cer prea mult)
Mi-am vazut de drum si gandul ca nu erau aici decat de cateva ore si ca asa urmau sa-mi fie urmatoarele 4-5 zile ... 4-5 zile?????????? NICI POMENEALA! Am bagat hotarata mana in geanta cautandu-mi telefonul. 
" Ah, futu-i! Nu mai am telefon. "- Idee! - " Prietenii romani pe care i-am cunoscul saptamana trecuta! M-or lasa si pe mine sa dau un telefon de la ei ..."
Zis si facut, m-am infiintat cu Junior-ul la ei la usa, le-am explicat pe scurt situatia iar acestia mi-au permis bineinteles sa le folosesc telefonul. 
R.: Alo!
A: Rodico, eu sunt. 
R: Nu pot sa cred, a dat domnu' sa ma suni TU pe MINE. Dar asta e nemaipomenit!
A: Fii atenta, nu ma intereseaza ce faci sau cum faci,dar mi-i iei de pe cap pe dubiosii astia ASTAZI caci altfel o sa fac o scena ingrozitoare. Fa ceva si scapa-ma! Hai ca nu pot sa mai stau ca nu sun de pe telefonul meu. Asadar, Rodico, DE URGENTA! 
Le-am multumit frumos prietenilor romani si mi-am vazut de drumul la supermarket. 
Cand m-am intors acasa i-am gasit pe cei doi cu bagajele in spinare pregatiti de plecare, 
B.M.: Ada, bine ca ai venit. Uite, tocmai ce am aflat ca au prins-o pe sor'mea niste golani, au violat-o si apoi i-au furat actele si cheile de casa, deci trebuie sa plecam neaparat, de fapt ... gainuso, tu daca vrei sa mai stai poti sa mai stai. Vrei?
Gainusa cazu pe ganduri, se uita ba la mine, ba la broscoi creand astfel un moment de suspans care a parut foarte, foarte lung, si in cele din urma se hotara:
S.P.G.: Nu, vin cu tine, Mugur. 
B.M.: Imi pare rau, dar trebuie sa plecam. Oricum, ma bucur mult ca te-am vazut. Aveti grija de voi. Pa!
Ne-am luat ramas bun, ne-am facut indelung cu mana si apoi s-au pierdut. Pe drum spre caravana incepusem sa ma gandesc ca poate am fost prea dura cu ei. In fond, venisera cu intentii bune, n-au vrut decat sa ajute. Am intrat in caravana sa ma spal pe dinti si ... 
A.: Unde-i pasta? Unde-i periuta?
Am scos tot din toate sertarele, din toate dulapurile ... n-a fost chip sa le gasesc. 
A: Unde mi-e telefonul? Sa-mi dea cineva beep! ... Mi-am amintit, imi pierdusem telefonul acum 2 saptamani intr-o cabina de proba. Hotararea mea era luata:
A: MOARTE SA LI SE DEA! 

                                                                                 - SFARSIT- 







joi, 18 septembrie 2014

AnAda Compilation

Sa-mi fie rusine. N-am mai scris. Cel putin nu povesti, dar pot spune ca lucrez la cel mai ambitios proiect pe care l-am avut pana acum si pur si simplu nu ma pot concentra cu scrisul in doua parti, dar v-am pregatit o ... COMPILATIE MUZICALA! Yeeey! 
Asa ca pana vin eu cu oveste noua va puteti pierde si regasi in cele doua ore de muzica aleasa cu grija si pasiune de catre mine.  Sper sa fie pe placul domniei voastre iar de nu ... sper sa supravietuiesc. 

luni, 30 iunie 2014

Me and Satan ( and Nick the Stalker )


Da Ring din Ding Ding Ding

- Alo.
- Hey, girl!
- Oh! Hey, Satan! What's up?
- Good, good, all good. How about a drink? I'm dying of heat.
- That would be great! I am after eight hours of traveling.
- Cool. Pick you up in an hour.
- See you in an hour, baby!

..............................................................................................................................................An hour later

Knock-Knock-Knock!

- Is that you, Satan?
- In person, darling.
- How are you, sweetie? I actually missed you ( Muah-Muah) !
- Yeah right! That's why you never call, because you miss me so ...
- Come on, don't be mean. You know how my life is. It doesn't kill you to initiate the thing.
- Yeah yeah, ok. Where shall we go?
- Come, let's just walk and we'll find a place on the way.
- Fine. So ... ( as we started walking ) what have you been doing.
- Good ... fine ... all good. The only thing is that ...
- ....
- Well ... Nick is stalking me again. I don't know how the hell he found me.
- Nick? Nick who?
- How many Nick stalkers do I have?  ONE!.... CAVE!

- Shit! But I thought ...
- Tell me about it?! It's been 10 years already. I was sure we were settled, but guess what, The man is back and he's EVERYWHERE! I can't eat, I can't sleep I can't do anything without him watching me. I'm so tired and scared. I don't know what to do.
- How long is been going on?
- Pfff ... 2-3 months ... maybe even more.
- Did you try to talk to him?
- Of course I did, but as soon as i get into conversations with him I feel like I'm falling into his trap, I go into this deep hole and the recovery is very difficult afterwards. I rather not. It's really terrible. The funniest thing that happened to me in the last months was a joke I dreamed about.
- Really? What?
- Where are the germs coming from?
- ?
- Germany.
- Hahahahaha, that's funny.
- Funny, right? I thought so too and I woke up to

- Man, go fuck yourself with a cactus!
- Listen, I'll tell you something, but don't look back, ok? He's behind us right now.
- I know ... I told you he's everywhere.
- Ok, come with me. I have something at home, the effect is just temporary, but it will give you time to catch your breath and take the break  you need.
- Oh, yes! I'll take anything. Let's go!

..........................................................................................................................................@Satan's home

- Welcome to my humble home!
- Thanks, I really appreciate it.
I heard someone going up the stairs.
- Shit, he's coming. Can you give me that stuff now?
- Yes, I just have to prepare it. It will take 5 minutes.

Knock-Knock-Knock!

- Shit! Do you think it's him?
- Open and you'll find out.
- .........
- Come on, don't be afraid. He's like a dog, he smells fear. Open the door.

I went up the door and opened it. I found myself standing in front of Nick Cave which was also a little surprised. He got himself together quickly and started " Despair and deception, Love's ugly little twiiins ... Came knocking on my door ..."
- Ada, the stuff is ready! ( Yelled Satan )
I slammed the door on Nick's face and came back to my friend and host.
- Give! Give!
- Here!



- Wow, man! This was awesome!
- Listen, Listen! I got one.
- ............
- A chlorophyl is a person who has sex with plants?

                                 
                                                                           - The End-