duminică, 11 decembrie 2011

AL 102-lea - The Begining of a Beautiful Friendship

Cu inima cat un purice ma indreptam spre Copacul Gandului Bun cand imi apare in cale VULTURUL. A aterizat in fata mea si ne-am privit cateva secunde.
- Buna ziua!
- Hmm ... Buna ziua!
- Nu cred ca ne-am cunoscut pana acum, Eu sunt Jupanul Vulturul si vin din strainatate.
- Ada, Ada T.
- Da, da, da, am auzit de dumneata. Dar pari emotionata. Are you ok?
- Da, yes, numai ca sunt in graba mare.
- Incotro cu atata graba? daca pot sa intreb.
- Spre Copacul Gandului Bun. - Hmmm, cine se indreapta cu atata graba spre Copacul Gandului Bun are intotdeauna probleme. Deci, ce umbreste fericirea unei domnisoare asa frumoase ca dumneata?
- Am aruncat in aer un bloc de 10 etaje.
- Wha ... What? Cum?
- De dimineata am pus apa la fiert pentru ceai, dar am plecat si am uitat de ea. Acum ma duc sa ma intalnesc cu prietena mea, veverita.
- Te superi daca te acompaniez? Pot sa-ti fiu de ajutor si, apoi, povestea ta mi-a trezit interes.
- Nah, bine, daca n-ai altceva mai bun de facut. Dar trebuie sa ne grabim ca deja am intarziat.
- Atunci ce mai asteptam? Sa mergem!
Am bagat viteza maxima si in 2 minute eram la locul destinat unde Rodica ma astepta nervoasa.
- Bine ca ma trezesti cu sule si trambite, ma faci sa vin aici si trebuie sa te mai si astept 10 minute. Ah, buna ziua, Vulturule.
- Sarut-mana domnisoara Veverita. Nu pe Ada trebuie sa te superi; a fost vina mea ca a intarziat. Am tinut-o prea mult de vorba.
- Eh, lasa ca stim noi ca nu e prima data cand se intampla asta.
- Imi cer scuze, pana mea, nu ma pune la zid si tu acum ca oricum sunt in cacat. Imi pare rau ...  -Apropos de siuatia ta, cat te-am asteptat m-am consultat cu Copacul Gandului Bun si el considera ca cel mai bine ar fi sa nu facem nimic. Sa stai aici o perioada, sa lasi lucrurile sa se ma calmeze. Cica acum e panica mare, daca te duci ai belit-o!
- Ce idee nastrusnica. ( Intervine Vulturul ) M-am gandit si eu sa iti propun acelasi lucru.
- Ah, nu! Asta e exclus. Nici nu se pune problema!
- Daca te intorci acum n-o sa fie bine. Treaba ta.
- Pe de alta parte, arati obosita, foarte obosia. Cred ca ti-ar prinde bine o vacanta aici cu noi. Pe cuvant, ai cearcane, nu te supara ca-ti spun.
- Oh, Doamne, am trait s-o fac si pe asta! O sa procedam asa:  Raman o saptamana, timp in care trebuie sa gasim o solutie. Unde pot sa stau?
- Eu te-as lua la mine, dar de-abia am loc de mine si de un cerb.
- Stai linistita, Rodica ca stiu ca trebuie sa te futi.
- Nu e vorba numai de asta, dar ... - Da, mai, stai linistita.
- Indraznesc sa va spun ca ai putea sa stai la mine. Eu am loc berechet, vei avea chiar foarte multa intimitate.
- Serios? Unde?
- Acolo pe stanca.
- Tot locul ala e al tau?
- Indeed it is ...
- Ok. Bine, veverito, du-te la ale tale. Eu ma duc sa dau sfoara-n tara sa facem sedinta maine sa vedem cum procedam.
- Bine, vorbim mai tarziu. La revedere, Jupane!
- La revedere, Veverito. Veverita a fugit repede spre casa sa-si vada de treburile ei iar eu ...
- Ei si acum?
- Acum mergem sa iti prezint locuinta ta pe urmatoarea saptamana
- Mama, si cum o sa ajung eu tocmai acolo sus?
- Te duc eu.
- Cum?
- ... In gheare
- To Be Continued -

joi, 1 decembrie 2011

Al 101nalea

Vara asta a fost atat de agitata incat nu am constientizat absenta Rodicai. Intri-o zi cand m-am mai eliberat mi-am dat seama ca trecuse o perioada buna de vreme de cand nu ma mai sunase sau trezise in mijlocul noptii cu diverse probleme din Padurea Fermecata. " Eh macar respir si eu linistita " mi-am spus mai degraba incercand sa ma conving. Mi-am facut un sandwich, am pus apa la fiert pentru ceai si m-am hotarat sa o sun pe veverita. " Sunteti in reteaua Orange ..." " Mai sa fie ... " am mai incercat o data ... acelasi lucru. " Shit! ". Si iata ghimpele cum mi se infige in suflet. " Futu-ti muma-n cur de veverita!". Si am pornit spre Padurea Fermecata. Ajunsa acolo m-am oprit ca de obicei in carciuma sa-mi beau cafeaua si sa ma pun la curent cu ultimele evenimente din Padure. - Buna ziua Ii zic calului barman si celorlalti 2 clienti, Bursucul Naucul si Ursul Capcaunul. - Buna, Ada. Ce-ti dau? - O cafea. M-am asezat la bar, mi-am pregatit cafeaua si mi-am aprins in sfarsit o tigara. - Si, cu ce ocazie pe la noi? - Bai, poate m-am tampit, dar nu mai stiu nimic de veverita, am incercat sa o sun de dimineata si avea telefonul inchis si, nah, cum stiu ca se baga in tot felul de buclucuri am venit sa ma asigur ca e totul ok. Deci? E ok Rodica, nu? - IIIIIhahahaha. Tu nu stii? Rasul lui(de cal) m-a asigurat ca oricum nu se intamplase nimic rau. - Rodica s-a indragostit. - Aoleu! Serios? De cine? - Eh, Tot de un cerb, dar e amor mare. Nu i-am mai vazut demult nici pe unul nici pe altul. - Eh, atunci n-o deranjez. imi beau cafeaua si ma duc acasa. - Tie ce-ti mai face nevasta? - Ce sa faca? E mai bine. Cand am dus-o la doctor sa o opereze au taiat-o si cand a fost sa scoata ... nu mai era cancer. - Aoleu! Serios? Pai si la ce au mai taiat-o? - Cand i-au facut ecografia era. Nimeni nu se astepta sa nu mai fie acolo de la ecografie la operatie. - Ah, ce tare. Felicitari! - Multumesc. - Bine, hai ca am plecat si eu acasa sa ma chilluiesc un pic. - Pa! - Pa! Si, cand o vezi pe veverita, sa-i faci cu ochiul din partea mea. - Bine. Pa! Cand ma indreptam spre iesire imi suna telefonul: - Alo! - Alo. Buna ziua, domnisoara Ada T ? - Da, buna ziua. Dupa ce femeia aceea a terminat sa-mi spuna ce avea de spus la telefon m-am blocat, am simtit ca tip fara sunet si am inchis telefonul. Disperata am alergat spre casuta Rodicai. M-am oprit in fata intrarii ca sa-mi trag sufletul, m-am linistit si am intrat tiptil. Mirosea a sex pretutindeni. Rodica dormea transpirata, ravasita, ciufulita pe cerbul istovit si sforaitor. - Rodica! Rodica! - Hmmmm ... - Rodica! - Hiii! Ce cauti aici? - Rodica, trebuie sa ma ajuti. Astazi de dimineata cand mi-am pregatit micul dejun am pus apa la fiert pentru ceai, dar am plecat si am uitat de ea. Pe scurt, am belit-o! Am aruncat in aer un bloc de 10 etaje. Nimeni in afara de tine nu poate sa ma ajute, ca sa nu spun ca imi esti datoare! Rodica se uita serioasa cu ochii umflati de oboseala si cu vocea ragusita imi spune: - Bine, ne intalnim la Copacul Gandului Bun in 10 min. - Bine. - To Be Continued-

sâmbătă, 6 august 2011

Mai radem, mai ardem o carpa, mai mancam un covrig ...




Una: Lalalaaaaaaa ... meau-meau!


Cealalta: Meaaaaaaaaaaaaau ...

Una: Cantecelul tau interior, adica asta, e ciumeg rau

Cealalta: Da, dar deja a devenit mainsteam, tre sa-l schimb si p' asta

Una: Eee, nu neaparat. Chiar daca cineva il preia nu e acelasi lucru.

Cealalta: Da, ma, stiu. Mi-am dat seama de asta cand l-am auzit prima data pe Dreadu' facand vocea aia a mea ... stii tu la care ma refer.

Una: Da, da, da!


Cealalta: Eh, cand o face Dreadu' suna altfel.

Una: Meaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau! Aoleu, stai asa! A inceput si Dreadu' s-o faca pe asta?

Cealalta: Nu pe asta asta cu "meau"

Una: Aaaa ... Aia cu " Ualuo! "

Cealalta: Ce discutii avem. Nu pot sa cred

Una: Nici eu, dar ne mai cantam in struna, vezi?

Cealalta: Da, nemaipomenit! Bai, auzi? Ia mai du-te-n pula mea ca eu mancam lapte, da?

Una: Ce, ma?

Cealalta: Hai, pa!

And now for something completely different

A fost odata o capra care avea trei drezi. Dredul mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau. Cel mic, insa, era bun si cuminte.
Intr-o zi, capra isi aduna drezii si le zise:

luni, 11 iulie 2011

Mix de planuri si razboaie - III. Confruntarea ( final )




Din episodul anterior:

*
- Serios spun, mai incearca sa suni! Stam aici de 10 minute.
- Mai stam 5 minute. Daca nu vine plecam fara si basta.
- Hai!

*
- Veverita poate sa treaca, dumneavoastra nu. Treceti inapoi, va rog.
- Cum adica nu? De ce?
- Pentru ca va sunt sterse fata, numele si CNP-ul.
- Poftim?

*
Nu poti sa treci granita nicaieri fara mine.
- Cum adica?
- Adica cine sunt eu? ... Fa si tu o legatura.

*
- Au aflat ca suntem aici. Ne cauta, or sa ne faca praf. Trebuie sa ne ascundem.
- Ce cacat ne facem?
- Nu stiu ... Sa mor.

- Continuare -

- Ei bine, iata-ne! Cum procedam? Astia sunt cu sutele si noi suntem doar 3. Nici macar, Rodica nu se pune iar tu esti eu asa ca ... putem sa consideram ca suntem 1 la 1000. Super tare! Stii, Rodico, stau asa si ma intreb " Cum dracu am ajuns in situatia asta? Ce caut eu aici sa duc un razboi care nu e al meu?
- Au plecat. Trebuie sa gasim tabara noastra.
- Explica-mi te rog ce se intampla cu razboiul asta. Care-i faza?
- Faza e ca mistretii ne-au mai atacat si inainte, dar inainte doar furau cate ceva sau mai violau cate o femela, ce le venea si lor la mana. Chiar si pe mine m-au prins de 3 ori, dar ma rog, cine nu m-a prins pe mine?
Ideea e ca acum vor tot teritoriul, toata Padurea Fermecata sa fie a lor.
- Asa pur si simplu? S-au trezit de dimineata si au zis " Ce pula mea, hai sa ocupam toata Padurea Fermecata!" ?
- Probabil ... Nu stiu. Ideea e ca trebuie sa plecam spre ai nostri.
- Dubios. Ma rog. Hai!

Pe drum nu am putut sa nu constat ...

- Esti neobisnuit de tacuta azi. Ce-ai?
- Nimic. Astept sa vad ce se intampla.
- Bine, bine, dar te vad la fata.
- Esti nebuna.
- Bineeee. Asa sa fie.

Rodica bucuroasa:
- Am ajuns!
Si dintr-o data se auzira o gramada de voci:
- Au ajuns!
- Sunt aici!
- Repede! Repede!
Intru si ...


!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
- Nu pot sa cred! Pur si simplu nu pot sa cred! De ce m-ati tarat pana aici? Ce-i cu cacaturile astea?! Tu ce te uiti asa? Ai stiut tot timpul, nu-i asa? Nu face fata aia de batuta de soarta. Ai stiut sau n-ai stiut?
- Mda
- Ma si miram ca esti asa curajoasa. Cu cat elan ai aparut cu valizele pline de arme. Tot circul asta ... pentru un cacat. M-am carat acasa. Nu mai vreau sa aud nici aud nici de tine si nici de Rodica. Esti o tradatoare, Rodica, apropos!

Rodica topaie in fata mea.
- Nu poti sa pleci. Nu te-am chemat degeaba aici. Chiar este razboi in Padurea Fermecata, doar ca este un altfel de razboi. Nu cu impuscaturi adica.
- Nici nu te aud. Lasa-ma-n pace!
- Oricum nu poti sa treci vama fara ea. Te-a adus aici ca sa o asculti ... atat. Macar asculta ce vrea sa-ti spuna si apoi, daca o sa mai vrei, o pleci. Macar sa nu spui ca ai venit chiar degeaba.
- Asa faci tu de ma imbarligi tot timpul la toate tampeniile. ... Spune-i ca o astept aici.
- Ah, ce ma bucur! N-o sa-ti para rau, o sa vezi! Sunt asa de bucuroasa nici nu-ti vine sa crezi!
- Hai, mars, nu te intinde. Tot suparata sunt pe tine.
- Bine, hai ca ma duc dupa ea. Oricum, for the record, sa stii ca celelalte animale nu au nici o vina, ele nu stiau decat ca o sa veniti amandoua. Asta cu razboiul a fost nascocirea noastra. Deci sa nu te superi pe restul animalelor.
- Bine, hai! Du-te!

Am profitat din plin de momentul de singuratate pentru a-mi aduna cat de cat gandurile. Mi-am aprins o tigara si m-am surprins tremurand. " Iata-ma!Ieri m-am trezit la fel ca in fiecare dimineata. Cu gandurile pe care le am de obiei dimineata: sa-mi fac un ceai, sa vad ce mai e pe internet si sa-mi incep ziua. Si ... iata-ma! Doamne, Dumnezule! Si toate astea din cauza ... "

- Mea.
- Ei, pe tine n-are niciun rost sa te mint oricum. Cred ca ai niste explicatii sa-mi dai!
- Serios?! Eu cred ca e fix invers. TU ai niste explicatii sa-MI dai. Nu eu am fost aia care a disparut fara nicio explicatie.
- Fara nicio explicatie? Stricai tot! La ce te asteptai? Te-am luat cu vorba buna, am incercat toate metodele pana sa ma hotarasc intr-un final sa plec. Crezi ca mie mi-a fost usor?
- Bineinteles ca nu ti-a fost usor pentru ca nu asa trebuie sa fie. Suntem una si aceeasi persoana. Nu se leaga, pricepi? N-ai cum!
- Bai, nu e imposibil ceea ce imi este suficient.
- Da? " Nu e " imposibil " este suficient? Atunci imi pare mie rau ca m-am agitat atat sa te aduc pana aici. Nu mi-am imaginat ca te-ai schimbat chiar atat in timpul asta in care nu ne-am vazut. Imi cer scuze pentru deranj. O sa vin cu tine sa vorbesc cu vamesul sa treci sa treci inapoi..
- Hooooooooo!!! Am exagerat. Nu gandesc asa. Ideea e ca de cand am inceput sa vorbesc cu tine la telefon am avut un seniment bun, doar ca speram sa o luam mai usor, atat.
- Tu chiar nu ma mai cunosti deloc? Ce inseamna " Sa o luam usor! "?
- Inseamna ca ar trebui sa ai mai mult tact si mai inseamna sa nu dai buzna in sufletul omului cand nu e pregatit sa te primeasca. Oricum sper ca esti de acord ca pentru o buna convietuire sa punem niste reguli, da?
- De acord. Si eu am mai imbatranit, sa stii. Ma rog, nu ca tine, dar ... pana si eu.
- Lasa ca stiu eu. Pentru tine e ca mersul pe bicicleta.
- Deh, nici eu nu pot sa te mint.
- Si acum ... ce facem? Cum se incheie toata povestea asta ... sau ce-o fi ?
- Nu se incheie, merge mai departe.
- Bine, bine, dar deocamdata cum incheiem?
- Ce-ti pasa? De ei? Crezi ca au citit pana aici? No way. Asta e intre noi, deci nu-ti bate capul. Nu trebuie sa fie artistic, tre` sa fie sincer. Mare scriitoare ce-oi fi si tu.
- Ai dreptate. Sa zicem ... un cantec? E decent sa inchei cu un cantec.
- Da, e ok.
- Dar ce cantec?
- Nu sta sa te gandesti. Pune ce-ti canta in cap in momentul asta.
- Oh, that`s easy!






- The End ( I think ) -

vineri, 8 iulie 2011

Mix de planuri si razboaie- II. Vama




Din episodul anterior:

* - Ia zi, iesim mai incolo la o cafea?
- Doar noi sau ai mai chemat pe cineva?

*- Cu cine vorbeai, draga?
- Cu ... mine.
......................................
- Parca erati certate.
- ... Nu avem incredere totala una in cealalta, dar exista buna vointa de ambele parti.

* - Ada, Ada deschide! Sunt eu.
- Ce vrei, veverito? ... Nu ma intereseaza problemele voastre. Spalati-va pe cap cu ele.
- Daca nu vii suntem terminati!
- Ce s-a intamplat?

* - E razboi in Padurea Fermecata.
- Sa mori tu! ... Ne intalnim in 5 minute la intrare.

- Continuare -

- Serios spun, mai incearca sa suni! Stam aici de 10 minute.
" Baga-mi-as pula! Baga-mi-as pula in capul meu de proasta. Stiam ca o sa mi-o fac din nou doar ca s-a intamplat mai curand de cat ma asteptam. Fute-m-as! " 
- Nu raspunde la telefon. Cat e? Fara un sfert? Mai stam 5 minute. Daca nu vine plecam fara si cu asta basta!
- Bine.
............................................................................................................................

- Acum cat e?
- Au trecut 3 minute.
......................................................................................................

- Gata, hai!
- Hai!

Am ajuns la vama si relaxata i-am intins buletinul domnului vames.

- Veverita poate sa treaca, dumneavoastra nu. Treceti inapoi, va rog.
- Cum adica nu? De ce?
- Pentru ca va sunt sterse fata, numele si CNP-ul.
- Poftim?
- Uitati.
Si cand ma uit ... da, avea dreptate. Asa era. Toate erau la locul lor, dar lipseau cu desavarsire CNP-ul, numele si fata.
Am inghitit in sec si am simtit ca paralizez cand deodata aud telefonul. Eram eu.

- Mda.
- Bai, imi pare rau ca am intarziat. Iti povestesc eu.
- Ma rog, nu trebuie. Nici nu m-am asteptat sa fie altfel.
- Zi, sunteti departe?
- Nu ca m-au intors la vama.
- Haha! De ce?
- Imi lipsesc niste chestii din buletin.
- Iti lipsesc niste chestii din buletin??? Hai ca aproape am ajuns.
- Da, te vad.
- Si eu. Pa!
Si m-am vazut venind incarcata de bagaje, vesela si sprintara de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
- Ce faceti, coaie, suntem gata de atac? Ii facem zob pe fraieri? Va bucurati ca mergem? S acolo-n spate nu va auuuuuud! Toata lumeaaa!
- Exact ce-mi lipsea..
- Ca-ti face placere sau nu, oricum o sa mergem so you might as well enjoy. Eu chiar sunt entuziasmata. De-abia astept!
- N-am nici o indoiala.
- Da si tu o bricheta ca mi-e lene sa caut in valiza acum. Ia zi, de ce te-au intors la vama?
- Uite.
Si intind buletinul.
- Asa. Eu nu vad nimic lipsa.
- Nu vezi, ma, ca nu mi se vede fata? Nu mi se vede CNP-ul si nici numele. Casca ochii aia!
- Si daca iti dovedesc ca esti chioara si ca nu lipseste nimic ma ierti ca am intarziat si nu ma mai freci la melodie?
- Si daca nu-i asa sa te bag pizda ma-tii si te intorci de unde-ai plecat?
- Fie!
- Si nu ma suni/deranjezi niciodata.
- Da, ma.
- Ia!
Imi intinde buletinul si cand ma uit ...
" Eu trebuie ca mi-am pierdut mintile. Ce se intampla aici? "
- Deci m-ai iertat, da? Hai sa rupem niste capete!
" Cum?! Cum?! Cum?! Doamne, cat o urasc "
Ne-am intors la vama. S-a bagat in fata si si-a activat acel ton si acea privire " de urgenta " cum spuneam in vremurile apuse.

- Buna ziua, domnule vames. Cum va simtiti azi? Nu v-ati plictisit sa vedeti tot felul de dubiosi trecand pe aici?
- Ei, daca ar veni numai fete ca dvs. nu m-as mai plictisi. Dar poate cand va intoarceti imi povestiti si mie ce s-a intamplat in padure ... la o cafea.
- Cu siguranta. Dupa cate nebunii ne asteapta dincolo de granita, o cafea o sa fie mana cereasca. Uitati buletinul.
- Aratati mult mai bine de-adevaratelea.
- Eh, sunteti dumneavoastra amabil.

Hlizeala si nerusinarea mea ma scoteau din minti. Imi venea sa vomit.
- Gata, domnisoara. Puteti trece. Aveti grija ce faceti pe acolo. Sa va intoarceti teafara.
- La revedere!

Am trecut granita, ne-am intalnit cu Rodica si am pornint spre locul faptei.
Pe drum nu puteam sa-mi scot din mintea intamplarea cu numele, fata si CNP-ul care ba au lipsit, ba n-au mai lipsit.

- Hai, c`mon, chiar nu intelegi sau faci pe nebuna?
- Chiar nu inteleg.
- Atunci tine-te bine ca o sa ai un soc. Nu poti sa treci granita nicaieri fara mine.
- Cum adica?
- Adica cine sunt eu?
- Eu.
- Si daca eu nu sunt cu tine ... fa si tu o legatura.
- Imposibil.
- Atunci gaseste tu o explicatie care sa-ti convina, dar asta e adevarul.
- Si nu se poate face nimic?
- Nope.
" Baga-mi-as picioarele! "

Rodica vine la noi topaind disperata.

- Au aflat ca suntem aici. Ne cauta, or sa ne faca praf. Trebuie sa ne ascundem.
- Nu vreau sa ma ascund nicaieri. Ce crezi ca am in valizele astea?
Desface valizele. Erau pline de arme de toate felurile.
- Bine, dar ne trebuie un plan pana una-alta.
- Ce plan? Sarim pe ei direct.
Din departare se auzeau tropaituri si ragete de mistreti.
- Hiii, vin. Aici in scorbura asta.
- Mama, cati sunt.
- Sa-mi bag .... Haideti!

Am intrat in scorbura si ne-am uitat ingroziti la armatele care PE NOI ne cautau.

- Mai ai vreo tigara?
- Da, ia.
- Ce cacat ne facem?
- Nu stiu ... Sa mor.

- To be Continued -

joi, 7 iulie 2011

Mix de planuri si razboaie - I. Linistea dinaintea furtunii


Azi de dimineata m-a trezit telefonul, eram eu. Am raspuns mai mult mormaind:
- Alo!
- Ce faci, dormi?
- Da.
- Iesi mai incolo la o cafea?
- Stai sa ma trezesc. Vorbim mai incolo.
- Bine. Pa!
- Pa!

M-am trezit, mi-am facut un ceai si am fumat o tigara. Mi-am dat cu niste apa pe fata si m-am sunat inapoi.

- Gata, hai ca m-am trezit acum. Zi ce ziceai.
- Ziceam ca sa iesim la o cafea mai incolo.
- Aha ... Numai noi sau ai mai vorbit cu cineva?
- N-am vorbit cu nimeni. Vrei sa mai chemam pe cineva?
- Nu, nu. Am intrebat doar. La cat?
- Hai sa ne vedem seara, cred ca o sa fie misto afara ... Sa zicem 8-9?
- Bine, ne intalnim la Universitate.

Aud in telefon semnalul ca ma mai suna cineva. Era mama.

- Da, da, la Universitate.
- Asa ramane. Ura!
- Ura! Pa!

Sun la mama.

- Alo!
- Da.
- Cu cine vorbeai, draga?
- Cu ... mine.
- Serios? De unde pana unde?
- Ei, o sa-ti povestesc eu.
- Parca erati certate.
- Eh, a avut un spasm si m-a sunat. Avem relatii civilizate.
Nu avem inca incredere totala una in alta, dar exista bunavointa de ambele parti.
- Ma rog, da Doamne sa tina! Sa-ti vina si tie mintea aia la cap.
- Da, mama.
- Sa nu uiti sa aduci ce-ti trebuie pentru laptop.
- Da, mama.
- Bine, hai, ura! See you later.
- I love you!
- I love you too. Haha
- Pa!
- Pa!

Am inchis telefonul si tare m-am mai bucurat cand mi-am gasit cana de ceai plina.
Aud o bataie la usa. Ma ridic si ma uit pe vizor. Nu era nimeni.
Bate din nou.
- Ada, Ada deschide! Sunt eu.
- Holly crap! Nu cred. Ce vrei, veverito?
- Trebuie sa vorbim. Avem nevoie de ajutorul tau. Te rog, deschide usa.
- Nu ma intereseaza problemele voastre. Spalati-va pe cap cu ele!
- Ada, deschide usa cand iti zic!
- N-ai ce sa-mi faci. Nu poti sa ma fortezi.
- Ba pot si exact asta o sa fac. Este grav de tot. Daca nu ne ajuti suntem terminati.
- Ce s-a intamplat?
- E razboi. E foarte complicat de povestit, dar cert e ca se va lasa cu varsare multa de sange. Trebuie sa te pregatesti, dar nu mai putem pierde nici un moment. Trebuie sa vii cu mine acum.
- Stai asa sa dau un telefon.

- Alo!
- Da.
- Ce faci?
- Bine. ia zi.
- Fii atenta, a intervenit ceva. Poti sa vii cu mine daca te intereseaza. Daca nu, asta e, ramane pe alta data.
- Ce s-a intamplat.
- E razboi in Padurea Fermecata.
- Sa mori tu!
- Cica da. Ma grabesc maxim asa ca think fast.
- Mergem neaparat. Ajung in 5 minute la intrare in Padurea Fermecata.
- Ok. Pa!
- Pa!
Am deschis usa si am vazut-o pe Rodica Veverita lacrimand si uitandu-se cu jind la mine. Am luat-o pe umarul drept, mi-am pus arma pe umarul stang si am pornit-o spre padure.

- To be continued -

vineri, 3 iunie 2011

Barfind Cainele Cel Prost




Eram la mine acasa. Tocam zarzavat.

- Ti-am zis ca am vorbit cu Cainele Cel Prost ieri?
Zise Dobi, iubitul meu motan.
- Si ... ce mai zice?
- Cica a fost la Moscova
- Si ce-a facut acolo?
- Cica a incercat sa se faca actor.
- Cainele cel Prost? Actor? C`mon.
- In fine. Acolo s-a inhaitat cu unii care l-au pus sa cante, sa spuna o poezie si un monolog. I-au spus ca are super potential, ca n-au mai vazut asa ceva si ca or sa-i faca rost deal-uri. Ca trebuie sa porneasca de jos si sa faca teatru de strada ca sa castige niste bani si sa-si faca figura cunoscuta.
I-au pus o chitara in brate si l-au trimis in centrul orasului.
Acum, nah, cat stia si el sa cante ... Melc Codobelc si Master of Puppets. El canta iar oamenii impresionati ii aruncau bani ( ca niciodata nu le mai fusese dat sa vada ochilor un caine cantand Master Of Puppets la chitara.)
La finalul zilei, haita de caini venea si ii lua toti banii Cainelui cel Prost.
"- Bine, dar mie nu-mi dati nimic? Intreba Cainele
"- Ba cum sa nu?!" Ziceau ei in bataie de joc si apoi ii dadea fiecare pe rand cate o palma dupa ceafa.
- Si?
- Se pare ca, intr-un tarziu, cainelui i-a ajuns si s-a hotarat sa ia atitudine. S-a dus intr-o seara la locul de intalnire a haitei, i-a privit in ochi, le-a batut obrazul si astia au dat-o cotita ca " Stai, frate, ca nu-i asa ", " Ca noi am vrut sa te ajutam si acum ce faci? ". Pe scurt, l-au convins pe Cainele sa continue.
Intr-o noapte cica i-a aparut in vis Zana cea Buna care i-ar fi zis: " Cainele cel Prost, nu te mai increde in toti ca nu-ti vor binele. Deschide ochii! Tu poti mai mult! Trebuie sa pleci de aici. Nu uita, poti mai muuuuult!" Si-a disparut.
Dupa ce s-a trezit a inceput sa-si puna intrebari serioase despre el si viata lui. Se gandea la un plan de evadare, dar, cum cainii simt si miros tot, haita s-a prins de planurile lui. L-au pandit intr-o noapte si i-au dat cu labele peste bot, l-au muscat de urechi, i-au spart doi dinti ... in fine, urat. Cert e ca nici el nu stie cum a ajuns inapoi aici. Crede ca inotand. Cica nu mai e intreg la minte.
- Cum adica?
- Adica " Adio si n-am cuvinte ", Goodbye, kaput.
- Dobi, dar tu cate limbi straine stii?
Cioc-Cioc-Cioc!
- Cine eeeee?
- Caineleee ...
- Haaaa,viorbim de lup!
- Nu-i deschide. Cica de cand s-a intors e nebun de-a binelea. Bate pe la usile oamenilor si ii hipnotizeaza. Are niste unelte, niste siretlicuri ascunse, niste ritmuri demonice care te innebunesc. Nu deschide!
- Ete Fleosc!
- Eu ti-am spus. Faci cum vrei. Eu ma duc sa ma ascund sub canapea.
- Da, Cainele cel Prost, ce faci?


miercuri, 25 mai 2011

Ca mi-am adus aminte- Piesa anului 2010

Wow, de cand n-am mai avut atata activitate pe blog ( hahaha )
M-am trezit si eu acum cand vine vara: Am uitat sa postez piesa reprezentativa pentru anul 2010.
Eu am fost extrem de agitata ( mai ales spre sfarsitul anului ) si am uitat complet de ritual. Nimeni nu mi-a adus aminte, asa ca mi-am adus eu singura acum.
Drept pentru care, cu intarziere, retrospectiva anului 2010:
A fost anul promisiunilor, sperantelor, asteptarii si, ca-n fiecare an, nu m-am distrat de revelion.

Iata si piesa anului meu 2010. Ura!

marți, 24 mai 2011

Cu bursucul si cu ursii


" Punkistii! Hiiii, ma urmaresc "
- Ada ...
" Crestele! Cresteleeeee!!!! Sunt peste tot "
- Ada ... Ada, trezeste-te!
- Ah, cine-i aici? Fuck!
- Buna!
Veverita Rodica ma mangaia usor sa ma ajute sa-mi revin
- Ce vrei? Ce MAI vrei?
- Trebuie sa ma ajuti.
- Nu, in nici un caz. De data asta chiar nu pot. Am examen in cateva ore.
- Te rog, este urgent. Bursucul Naucul a cazut in captivitate.
- Ar trebui sa ma alarmez? Nu stiu cine este Bursucul Naucul.
- Cum nu? Fostul sot al vulpii, remember?
- Aaaa, da, da,da ... spasmaticul
- Conteaza ? E si el un suflet. Trebuie sa ma ajuti. E super mega urgent. Te rog.
- Stai asa un pic. Cine il tine captiv pe Bursucul Uitucul?
- Naucul
- Whatever.
- Fratii Ursi. Mos Laba Grea si Mos Martin al 16-lea.
- Si de ce il tin captiv?
- Stii, Bursucul e mai idealist asa de felul lui si a scris un manifest pe care l-a lipit apoi pe toti copacii din Padure.Uite!
Si-mi intinde Rodica o foaie de hartie pe care scria cu majuscule: " GATA CU TIRANIA! Ne-a ajuns atata umilinta din partea ursilor! Jos cu ursii din fruntea Padurii Fermecate!
- Da, super! Numai cu ursii nu ma luasem la scandal pana acum. Hai, du-te si lasa-ma sa dorm.
Rodica incepuse sa lacrimeze
- Si tu m-ai abandonat.
- Ooooffff, gata. Potoleste-te! Mi-a sarit si somnul. Stai sa ma imbrac si mergem.
- Iti multumesc in numele Padurii Fermecate
- Hai, lasa textele.
M-am dus in camera cealalta, am pus pe mine ce-am apucat si m-am intors la veverita.
- Sunt gata. Fac comanda la taxi si mergem.

Speed - Taxi

Asculta mai multe audio soundtrack


- Hai ca vine in 3 minute.
Am coborat si ne-am suit in taxi.
- Da, domnisoara, unde mergem?
- In Padurea Fermecata.
- Acolo mergem. Chiar la intrare?
- Da.
- Nu vreau sa ma bag ...
- Dar totusi o veti face
- Ce cautati acolo la ora asta?
- Eeh, daca v-as spune nu m-ati crede oricum asa ca n-are rost..
- Va duceti dupa bursucul tinut captiv de ursi, este?
- Da. De unde stiti?
- Am citit in ziar. Plus ca eu sunt var cu taica-su.
- cu taica-su cui?
- Al bursucului.
- Ca sa vezi ce mica e lumea.
- Da. Vedeti ca Fratii Ursi sunt foarte periculosi. Aveti mare grija. Am si ajuns. 20 de lei.
- Poftiti! La revedere!

- Ei, Rodico, incotro spre barlog?
- Pe aici.
Dupa vreo 10 minute de mers:
- De ce esti asa tacuta? Ma intreaba Rodica.
- Ma concentrez. Imi caut centrul fiintei.
- Bine. Mai avem putin.
- Ok.

Ajunse in barlog, i-am auzit pe ursi cum vorbeau si isi bateau joc de bursuc.
- Fa-l sa-si manance coada! Aaahahahahahahaha! E buna? Ahahahahahaha. Acum uita-te crucis. Puahahahaaha!
Rodicai ii dadu o lacrima in coltul ochiului stang.
- Ce facem?
- Mari si fiorosi mai sunt. N-o sa-i dovedim singure. Ma duc sa dau un telefon. Ma intorc imediat.
- Gata. Am rezolvat.
- Cu cine ai vorbit?
- O sa vezi. Fii atenta, eu incep sa numar, la " Si! " intram peste ei si ii ciopartim. 3 ... 2 ... 1 ... SI!
- Gata, nelegiuitilor, mainile sus!
Am alergat, m-am suit in fuga cu picioarele pe Mos Laba Grea si l-am doborat. In timp ce-l calcam pe cap, Mos Martin al 16-lea m-a prins de la spate si a dat cu mine de pamant carandu-mi picioare pe unde apuca.
Rodica privea ingrozita, i se ridicase blanita pe labute si plangea in hohote.
In timp ce ursii ma loveau cu brutalitate intr-una gandeam in gandul meu: " Ce mod imbecil de a muri. Daca nu m-ar durea atat de tare probabil ca as rade de mine" Si chiar imi incoltise un zambet ascuns bine de sange si vanatai cand deodata ...


- Eh, hai ca n-am intarziat prea mult.
- Nu prea mult, dar suficient. am spus eu cu ultimele puteri.
Veverita a dat fuga imediat sa-l elibereze pe bursuc.
- Cum te simti, bursucule? intreba veverita
- Dupa o perioada de terapie o sa-mi revin.
Rodica veni in dreptul meu si-mi sopti:
- Stii, eu mi-am luat toate gradele in Reiki, nu sunt sigura ca o sa reusesc, dar o sa fac tot ce pot.
Rodica a pus labutele pe mine si a inceput sa se incrunte. Culmea, in mare, chiar a functionat. Mi-au mai ramas vreo 2-3 vanatai lipsite de importanta.
- Cat e ceasul?
- 5:00
- Fuck! Tre` sa plec de urgenta.
- Te duc eu acasa. Zise Sailor Moon.
Bursucul se uita la mine cu ochi inlacrimati:
- Va multumesc din suflet. Nu stiu cum as putea sa fac sa ma revansez.
- Stiu eu. Vii acasa cu mine.
- Bine. Fac orice.
Am ajuns acasa, am facut un ceai si l-am intrebat pe bursuc:
- Ia zi, ai citit Propp?
- Ce?
- Propp- Morfologia Basmului.
- Nu.
- Cat e ceasul?
- 5:35
- Uite cartea,citeste-o si pana la 9:30 faci referat, ok? Ma duc sa ma culc.
- Noapte buna.
- Yeah, right.

- The End -

duminică, 22 mai 2011

Just like I Imagined

Is just true love and true love lasts a lifetime

joi, 28 aprilie 2011

Cu buruiana



- Nu mai pot, înțelegi? Nu mai pot!
- Eu zic să te mai gândești un pic. Mai ai puțintică răbdare.
- Am avut destulă. Să se ducă un` s-o duce! Deci, te rog, vii?
- Vin, ce să fac. Te sun cînd ajung la Copacul Gândului Bun, ok?
- Bine. Hai, te pup.
- Și eu. Pa.

Ooofff, de ce nu m-or lăsa și pe mine să trăiesc?!
Mi-am facut un duș rapid, m-am îmbrăcat și am pornit spre Pădurea Fermecată.
Când am ajuns am văzut că au deschis un bar nou și am zis să intru juma` de oră să beau ceva înainte să o sun pe vupliță și să înceapă scandalul.
Am intrat și m-am așezat la bar lângă un cal. Singurul client care era acolo la ora la care alții în mod normal se fac utili societății.
El se uita la mine, eu la el, îl văd trist și mă gândesc eu cu mintea mea cea proastă să inițiez o conversație:
- Hei, ce-i cu fața asta lungă?
- Eeeh, nevastă-mea e pe moarte. Ultimul stadiu de cancer.
- Aaa, un whiskey, vă rog.
Am tăcut, am dat whiskey-ul peste cap, am plătit și am plecat simțindu-mă ca o idioată.
" Nu mă invăț minte să-mi văd de treaba mea. Ce mi-o fi trebuit să intru în vorbă cu calul?! Proastă! Proastă! Proastă!"
Suna - telefonul

Asculta mai multe audio traditionala


- Da, am ajuns.
- Da? Bine hai că vin și eu acum.
Când am ajuns la Copacul Gândului Bun Vulpița Marița mă aștepta deja.
- Ah, ce bine că ai venit! Deci te-ai hotărât. Ma ajuți, da?
- Da, deși nu sunt în totalitate de acord.
- In fine, nu contează. Hai că mă duc să-i chem pe ceilalți.
- Bine, du-te! Să terminăm mai repede că mai am treabă azi.
- Imediat mă intorc.

M-am așezat în iarbă, mi-am scos țigara și m-am rezemat de copac așteptând.
- Bună ziua!
- Aoleu! Bună ziua! Ce m-am speriat! Dumneata cine mai ești?
- Te plictisești, domnișoară? Nu vrei să spice up your life a little?
- Sincer, mai am o gramadă de treabă, sunt maxim de stresată, în întârziere și n-am nici un chef de agațamente. Deci, poți pleca.
- Aaaaah, dar nu vreau să vă agăț domnișoară. V-am văzut cam abătută și m-am gândit că v-ar prinde bine niște revigorare. Să mă prezint, sunt Fane, crocodilărul pădurii. Incântat.
- Ada, îmi pare bine să te cunosc, dar n-am bani.
- Știu cine ești. Mă scuzați, pot să-ti spun " tu "?
- Da, poți.
- După cum spuneam, știu cine ești și-ți cunosc statutul aici în pădure, deci n-aș îndrăzni să-ți cer nimic. Te-am văzut doar abătută și mă gândeam să te înveselesc.
- Offf, nu știu dacă e cazul acum. Am treabă.
- Cum dorești.
- Eeeh, acum, what the fuck! Hai să vedem.
- Uite, îți las aici Buruiana Bunului Simț.
- Multumesc.
- Am plecat, sărut-mâna!
- Nu rămâi la proces?
- Nu, și eu sunt foarte ocupat. O zi bună.
- Merci. Pa!
Ramasa acolo singura am mancat buruiana de la crocodilăr.


- Ajutoooooooooooor! Ajutoooooooooooor!
Mă ridic buimacă și mă uit în spatele copacului unde era un mic spațiu de joacă. Acolo era un leagăn gol care se bâțâia și o căprioară dedesubt care plângea de mama focului.
- Aaah, nu pot să cred!
Mă ridic și mă duc spre părculeț. Pe măsură ce mă apropiam o vedeam pe căprioară plângând și ...
- Băi, mi se pare sau ... Nu, n-are cum. Ba da, frate!
- Ajutoooooooooor!
- Gata! Gata!
Căprioara n-avea membre. Nici în față nici în spate.
- Fuck! Nu! Deci nu! Asta nu se întâmplă acum. Nu cred!
- Te rog, ajută-mă să mă ridic.
- În ce ( hahaha )? Cine te-a lăsat aici în halul ăsta?
- Am venit singură, m-am târât. Am vrut și eu să mă dau în leagăn ca toate caprele. Știi, când o fac ele pare foarte ușor și am vrut să încerc și eu. Te rog, pune-mă la loc în leagăn.
Încercam să mă aplec, doar că îmi fugea pământul de sub picioare.
Iar încercam spunându-mi " It`s all in your head. ", dar tot nu reușeam.
- Ce-ai?
- Da, aș vrea.
- Ce?
- Nimic, nimic. Mă simt un pic rău.
Mi-am făcut curaj, m-am aplecat, am ridicat-o pe căprioară și am pus-o la loc în leagăn.
- Și vrei să te las aici pur și simplu?
- Da, mulțumesc. Or sa vina să mă ia.
- Bine, ai grijă să nu mai cazi.
- Daaaa, mulțumeeesc!

Din spate:

- Adaaaaa, am veniiit!
- Wow!


Drumul până acolo mi s-a părut teribil de lung și cand, într-un final am ajuns am întrebat:
- Bun, și acum ce facem? Cum se procedează că eu habar n-am.
Bursucul Năucul îmi spune pe un ton răstit:
- Ca la nuntă, dragă. La fel. Hai să terminăm o dată că mai am treabă
- Da, eu ce să mai spun?! În fine ... Vulpița Marița, de bunăvoie și nesilită de nimeni, vrei să divorțezi de Bursucul Năucul?
- Da.
- De ce?
- Asta nu face parte din procedură.
- Mă scuzați atunci. Bine, Bursucul Năucul, de bunăvoie și nesilit de nimeni, vrei să divorțezi de Vulpița Marița?
- Nesilit ... Ba silit! Silit de ea! De putoarea asta nesuferi ...
- N-auzi, bursucule că asta nu face parte din procedură? Chill!
- Da, da, da Divorțez! Dracu s-o ia!
- Hai, gata! Acestea fiind zise, vă declar divorțați.
Toate animalele pădurii aplaudau și aclamau isterizate
- Uraaaaaa! Uraaaa! Să fie într-un ceas bun!
- Doamne Dumnezeule, unde am ajuns?!
Bursucul cu ochii roșii de furie sări dintr-o dată pe vulpiță, o tăie pe burtă, îi scoase măruntaiele.
- Nah, până când moartea ne va despărți, huh? Nah! Nah! Nah!
Și toate celelalte animale săriră să se înfrupte din măruntaiele vulpiței.

- The End -

Epilog

Îndepărtându-mă ușor de marele festin aud o voce pițigăiată în spate:
- Ajutooooooooooooor! Ajutooooooooooor!
- Iar a căzut proasta aia de căprioară din leagăn.
M-am oprit, m-am întors și am văzut-o plângând sub leagăn zbătându-și cioturile.
Am făcut stânga`mprejur și am plecat.
La ieșirea din pădure l-am văzut și pe calul trist care tocmai ce ieșea din bar.
- Mă duc să văd ce face nevastă-mea.
Am scos din buzunar ce-mi mai rămăsese din Buruiana Bunului Simț
- Ia, dă-i asta din partea mea.
- Mulțumesc frumos! La revedere
- Pa!
Am ajuns acasă, mi-am pus țigara la încărcat, mi-am gâdilat motanul și am plecat să-i dau Mirelei abonamentul RATB care e la mine de 2 săptămâni.

miercuri, 13 aprilie 2011

Cu piticul


- Mi-as dori sa fiu om mare. E gresit, oare, sa-ti doresti asa cev? E prea mult? Mai are rost? Ma intreba un pitic.
- Hai, termina! Piticii nu cresc mari. Raman asa ... aaa ... mici si draguti.
- Dar eu nu mai sunt dragut. As putea spune ca mi-au iesit cateva riduri, sunt batran, in declin, un rebut.
- Si acum ce-ai de gand? Sa stai sa te plangi de lucruri pe care nu le poti schimba? Revino-ti! Vezi-ti de treaba si mergi mai departe.
- A ...
- Da, asa pitic!
- Cam agresiva. Cine v-a angajat pe postul asta?
- Pe care post?
- Pe asta.
- Nu sunt angajata nicaieri, dude.
- Pai, cum nu? Suntem in biroul de consiliere. Ce cautati aici daca nu sunteti psiholoaga?

M-am uitat un pic in jur. Eram intr-o camera dubioasa din lemn. O canapea, un birou la care eram asezati de-o parte eu si de-o parte piticul. M-am uitat in oglinda si, da, eu eram, dar habar n-aveam unde sunt si ce se intampla. Am iesit afara si m-am uitat " Cabinetul de Consiliere Psihologica a Padurii Fermecate- Grupa mica "

- Ei, ati amutit?
- Nu, nu ... Ma scuzati, spuneti, domnule pitic.
- Asa. M-am gandit la tot felul de solutii, am luat in calcul chiar si sinuciderea ...
- Sinu CE? Domnule pitic, Doamne fereste!
- Da, stiu ca e greu de inteles pentru dumneavoastra, oamenii normali. Chiar si pentru ceilalti pitici. Ei se bucura ca sunt asa si le face placere. Mie, insa, nu.
Vorbim aici de o conditie pe care trebuie sa o suport o eternitate. Noi suntem nemuritori, stiti?
- Da, da, da
- Dar cu toate astea imbatranim. Adica nu suntem nemuritori, dar tineri ca Highlander.Sunt deprimat de doua zile. nu stiu ce sa fac.
" Mama, cat e ceasul, am intarziat la facultate"
- Ce fac?
- Aaaaaa, aaaaaaa.
M-am cautat in geanta.
" Asaaaa, brichetaaaa, tigaaari, tele ... asa "
L-am privit pe pitic si i-am zambit prieteneste:
- Imi pare rau, dar, chiar nu pot sa stau de tine acum.
Zzzzbbbbuuuuufffffff!Si sange rosu tasni pe pereti..

Cu toate remuscarile pentru piticotul care, saracul, chiar avea niste probleme destul de serioase, dar, pana la urma, nu asta-si dorea?

P.S.
Piticii nu-s nemuritori, eu sunt singura in stare sa le puna capat zilelor.
Deoarece sunt ai mei. Deci da.
- The End -



Epilog
Si-am plecat la facultate.