Sforrrrrrr! Sfooooorrr! Sffooooorrrr! Sfooooorrrrr!
Chock! Chock! Chock!
Sfooooorrrr! Sforrrrrr! Sforrrrr!
Chock! Chock! Chock!
- Hiiiii! Mainile sus, nemernicule! Sunt inarmata si nu ma feresc!
- Stai! Stai, nu te teme! Sunt eu. Mugur.
- Si eu, Sanda.
Se auzi cea de-a doua voce mai adormita parca decat mine.
Am privit mai cu luare aminte si i-am recunoscut pe Broscoiul Mugur si pe Sanda Plapanda Gainusa.
A: Hey! Ce faceti aici? Cum ati ajuns?
B.M.: Am incercat sa te sunam, dar n-ai raspuns. Apoi ti-am trimis un mail, n-ai raspuns nici acolo, in cele din urma am zis sa-ti scriem o scrisoare asa ca am intrebat-o pe Rodi de adresa ta, dar pe urma am zis ca pana o mai ajunge si aia pierdem o gramada de timp, asa ca am zis " Hai sa-i facem o surpriza. Sigur o sa se bucure, ca parintii noi au tot timpul nevoie de persoane care sa mai ajute la una alta, ca nu-i usoara viata cu copil." asa ca am zis sa nu mai pierdem timp si sa venim. Si ... am venit.
A: Da, mi-am pierdut telefonul acum 2 saptamani. Stati jos, fac un ceai. Cat e ceasul?
B.M: 7:45. Toate zborurile sunt de la 4:55 vinerea. Asa ca scuze pentru ora. Dar tu baga-te la somn la loc ca iti facem noi ceai cand te trezesti.
A: Ei, gata. Acum m-am trezit. Fac ceai.
B.M: Multumim. Multumim, Ada.
A: Nu-i bai.
As minti sa spun ca nu am injurat in gand de toate pizdoseniile universului. Ce cautau? Ce vroiau? si, mai ales, cat aveau de gand sa stea? Aceste intrebari ma macinau in timp ce scoteam aparent nonsalanta laptele din frigider.
Am preparat ceaiul in liniste si l-am servit nepoftitilor mei musafiri.
A: Asadar cu ce va pot fi de folos? Ziceti acum repede pana cand se trezeste Juniorul.
In timpul vorbirii ochii mi se plimbau cand inspre unul, cand inspre alta iar finalul intrebarii m-a prins cu ochii indreptati catre Sanda. Aceasta isi indrepta privirea catre Mugur care zise:
B.M.: Ah, nu ca n-am venit cu un motiv anume. Am venit sa te vedem si sa te mai ajutam cu una-alta. Ca stim si noi ca e greu si Sanda e moarta dupa copii.
A: Nu-mi e greu deloc. Sunt ok ... Si cam cat ati vrea sa stati ca trebuie sa anunt aici la camping.
B.M.: Pai cam ... 4-5 zile, nu, gainuso?
S.P.G.: Da, da, cateva zile.
A: Ok.
Cand ma intorsesem de la receptie, cei doi spalasera deja cestile de ceai si alte cateva vase pe care le aveam de ieri.
" Ei, hai ca poate nu o fi chiar atat de rau. " mi-am spus si mi-am vazut de zi in continuare.
Cei doi s-au dus repede la supermarket si au facut cumparaturile, apoi s-au pus pe gatit micul dejun. Omleta cu ciuperci si porumb fiert.
B.M.: Putem sa vedem si noi caravana pe dinauntru?
A: Da, sigur. intrati!
Cei doi au intrat in Caravana ca intr-un montangne-rousse: cu o spaima jucausa de parca ar fi pornit intr-o mare aventura.
B.M.: Da, e frumoasa, maricica exact cat trebuie. Bine, trebuie facuta putina ordine, dar altfel e lux.
A: Nu inteleg ce vrei sa spui prin ordine.
Am zis eu cu un aer de gluma, dar totusi indignata pentru ca, din fericire, facusem ordine chiar cu o zi inainte.
A: Sarut-mana pentru masa. Vreti sa mergem sa vedem marea?
B.M.: Nu, nu, am vrea sa ne odihnim un pic, dar mergeti voi si ne vedem mai incolo.
Zis si facut. L-am pus pe Junior la punct si am plecat la ora de auncat pietre in apa pentru ca la intoarcere sa-l gasesc pe Mugur aranjandu-mi in linie perechile de pantofi in fata caravanei si pe Sanda scuturand presul de la intrare.
S.P.G.: Broscoiul zice ca de-acum sa nu mai intrati cu pantofi in picioare in caravana.
B.M.: Poftiti, va rog. Casa dumneaoastra va asteapta.
Am dat sa intru.
B.M.: Sa stii ca daca nu intri incaltata se pastreaza mai mult timp curatenia. Ma rog, fa cum vrei, nu ma baga in seama.
M-am descaltat si am intrat.
Bucataria era luna, hainele imi fusesera organizate in sertare diferite dupa criteriile Tops si Bottoms, chilotii la chiloti si sutienele la sutiene, totul era in linie. Am oftat discret. Am deschis sertarul de sub chiuveta ca sa iau sapunul si am dat peste tot soiul de chei si unelte.
Fara sa ma uit in ochii Broscoiului, l-am intrebat cu voce joasa;
A: Unde e sapunul.
B.M.: Sapunul ... aaaaa ... stai asa sa ma gandesc .... aaaa ... sapunul, sapunul ... Ah, gata, cred ca l-am pus in dulapul ... asta. Da, chiar asa, iata-l!
Broscoiul mi-a dat sapunul din dulapul care in urma cu o ora fusese dulapul de borcane si conserve.
A: Si borcanele unde le-ai pus?
B.M.: Aici, sub caravana.
A: MmmKeeeey!
B.M.: E ok? Mai intreaba-ma cand nu gasesti ceva ca am mai schimbat pe ici-colo.
A: De buna seama ... Ma duc la supermarket sa iau de mancare, vreti ceva in mod special?
B.M.: Aaa, te duci la supermarket? Stai asa sa-ti fac o lista.
Broscoiul s-a asezat la masa si a scris la repezeala un bilet, aruncand cate un ochi in jur ca sa vada ce mai lispeste apoi mi-a intins-o cu voiosie.
B.M.: Cam asta. Hai ca noi pregatim totul pana te intorci.
Inghitindu-mi vorbele, deci toate pulile pe care i le bagam pe cat Broscoiului, m-am intors pe calcaie si am pornit-o spre magazin. Am desfacut pe drum biletul:
- Ulei de prajit, hartie igienica, hartie de bucatarie, sare, rozmarin, branza si ceva dulce (daca nu cer prea mult)
Mi-am vazut de drum si gandul ca nu erau aici decat de cateva ore si ca asa urmau sa-mi fie urmatoarele 4-5 zile ... 4-5 zile?????????? NICI POMENEALA! Am bagat hotarata mana in geanta cautandu-mi telefonul.
" Ah, futu-i! Nu mai am telefon. "- Idee! - " Prietenii romani pe care i-am cunoscul saptamana trecuta! M-or lasa si pe mine sa dau un telefon de la ei ..."
Zis si facut, m-am infiintat cu Junior-ul la ei la usa, le-am explicat pe scurt situatia iar acestia mi-au permis bineinteles sa le folosesc telefonul.
R.: Alo!
A: Rodico, eu sunt.
R: Nu pot sa cred, a dat domnu' sa ma suni TU pe MINE. Dar asta e nemaipomenit!
A: Fii atenta, nu ma intereseaza ce faci sau cum faci,dar mi-i iei de pe cap pe dubiosii astia ASTAZI caci altfel o sa fac o scena ingrozitoare. Fa ceva si scapa-ma! Hai ca nu pot sa mai stau ca nu sun de pe telefonul meu. Asadar, Rodico, DE URGENTA!
Le-am multumit frumos prietenilor romani si mi-am vazut de drumul la supermarket.
Cand m-am intors acasa i-am gasit pe cei doi cu bagajele in spinare pregatiti de plecare,
B.M.: Ada, bine ca ai venit. Uite, tocmai ce am aflat ca au prins-o pe sor'mea niste golani, au violat-o si apoi i-au furat actele si cheile de casa, deci trebuie sa plecam neaparat, de fapt ... gainuso, tu daca vrei sa mai stai poti sa mai stai. Vrei?
Gainusa cazu pe ganduri, se uita ba la mine, ba la broscoi creand astfel un moment de suspans care a parut foarte, foarte lung, si in cele din urma se hotara:
S.P.G.: Nu, vin cu tine, Mugur.
B.M.: Imi pare rau, dar trebuie sa plecam. Oricum, ma bucur mult ca te-am vazut. Aveti grija de voi. Pa!
Ne-am luat ramas bun, ne-am facut indelung cu mana si apoi s-au pierdut. Pe drum spre caravana incepusem sa ma gandesc ca poate am fost prea dura cu ei. In fond, venisera cu intentii bune, n-au vrut decat sa ajute. Am intrat in caravana sa ma spal pe dinti si ...
A.: Unde-i pasta? Unde-i periuta?
Am scos tot din toate sertarele, din toate dulapurile ... n-a fost chip sa le gasesc.
A: Unde mi-e telefonul? Sa-mi dea cineva beep! ... Mi-am amintit, imi pierdusem telefonul acum 2 saptamani intr-o cabina de proba. Hotararea mea era luata:
A: MOARTE SA LI SE DEA!
- SFARSIT-
