Vis de Noiembrie

Chock Chock Chok!
7:45 AM dormeam
- Cine e?
- Eu, mama.
Aparitia ei direct la usa fara un telefon in prealabil m-a ingrijorat asa ca am sarit repede din pat si am deschis usa.
- Ce faci? S-a intamplat ceva?
M-a luat in brate si a oftat lung apoi m-a privit direct in ochi si m-a intrebat pe un ton grav
- Esti bine? Cum te simti?
- Bine, bine. Nu inteleg comportamentul tau, serios. Imi pare ca tu esti cea care nu te simti prea bine. Ce s-a intamplat.
Ma mangaia pe par si repeta intr-una cu lacrimi in ochi parca sie insasi:
-De ce , mai mama? De ce e viata asta asa. Ce-o sa ma fac eu fara tine? Nu e normal sa se intample asa, ci invers. Ce-o sa ma fac ...?
Mi-am pierdut rabdarea si am izbucnit:
- Spune-mi, dom'le si mie ce s-a intamplat macar sa plang si eu cu tine!
- Sa iti faci toate poftele azi, bine? Sa te bucuri cat poti, este ultima ta zi.
- Aoleu, mama, de unde le scoti? Ai avut vreun vis urat?
- Nu, vorbesc serios. Chiar este ultima ta zi de viata. M-a sunat doctorul si mi-a spus rezultatul analizelor. In timpul zilei de astazi ti se va opri inima. Draga mea, fetita mea.
Si m-a luat din nou in brate plangand in hohote.
- Stai asa, mai mama, ca nu se poate. Ma simt perfect. Uita-te putin la mine.
Si i-am facut in viteza 5 flotari.
- Nu are legatura. Ar trebui sa te duci la spital sa vorbesti cu doctorul. O sa-ti explice el mai bine eu nu stiu sa folosesc termenii potriviti. A zis ca te poti duce oricand.
- Ei bine, o sa ma duc chiar acum sa lamurim nebunia asta si sa ne calmam.
M-am imbracat repede cu inima cam stransa. Nu credeam ce-mi spunea mama, dar ... mi-a bagat un sambure de disperare in suflet. Si daca ...? Nu, n-are cum. Este absolut ridicol.
...................................................................................................................................................................

Chock Chock Chock
- Da, intra!
- Buna ziua, domnu' doctor.
- Oooo, domnisoara Totolan, ma bucur sa va vad.
- Da, bine. Am venit pentru rezultatele analizelor. Imi puteti explica si mie de ce boceste mama de 3 ore spunandu-mi printre dinti ca azi mor?
- Da, sigur ca da. Luati loc.
M-am asezat pe scaun cu bratele incrucisate si, sfidatoare, am asteptat explicatii.
- Stiti ca tehnologia avanseaza pe zi ce trece cu mare viteza.
- Stiu.
- Si, de vreo 2 ani, hackerii lucreaza la un nou virus care se pare ca a inceput sa faca victime.
- Adica?
- Adica, sa ma intelegeti, virusul sta ascuns pe un site oarecare si asteapta o victima. In momentul in care ea apare o scuipa cu o substanta toxica, letala care isi face efectul intre 12 si 24 de ore. Si, dupa cum puteti observa in radiografia dumneavoastra, ati fost marcata pe umarul drept.
Am incremenit, am vrut sa spun ceva, dar eram total nepregatita pentru o astfel de veste. Vazandu-ma destabilizata, doctorul a completat.
- Ziceti mersi ca ati vazut la timp si aveti un pic de timp sa va puneti lucrurile in ordine. Altii nu au asa o sansa. Mor direct si apoi lumea se intreaba de ce.
M-am ridicat de pe scaun si am dat sa plec.
- Multumesc, domnule doctor.
Am zis cu voce stinsa si am iesit intalnind imediat  privirea disperata a maica-mii.
- Ce cacat!

...................................................................................................................................................................

- Adevarul este atat de dureros incat uneori stai si te gandesti daca chiar merita, daca nu e cu adevarat mai bine sa traiesti de pe o zi pe alta fara sa-ti pese. Fara "sa-ti pui probleme", ci pur si simplu.
- Ce-ai de gand sa faci?
Ma intreba Rodica Veverita.
- Habar n-am. Ma duc sa-mi pun niste lapte.

.............................................................The End(?)...................................................................................

AnAda World- Utopia nr. 3

Vica Depresica a ajuns la capatul rabdarilor: Masculii o ocolesc imediat dupa ..., colegii nu o suna, munca nu-i place, nici plimbarea, nici dansul, nici drogurile, iar animalele ii miros mereu frica asa ca o ataca neincetat. Vica s-a hotarat sa se sinucida.
Aoleu, dar cum? ... Si cand?
Ei bine, chiar in aceasta dimineata si-a cumparat 5 tuburi de calmate cu ajutorul unei retete de la un amic doctor ( or fi indeajuns?! ), o sticla de Absolut si si-a facut programare la Brotacul Avocatu spre care se indreapta chiar acum. Pe drum isi da seama ca isi numara pasii.
" Ce m-o fi apucat?" isi zise cu voce moale in timp ce intra in cladirea de birouri de pe strada Molustelor. Urca la etajul 3 unde o intampina o secretara durdulie cu voce stridenta si suflet bun.
- Aveti programare?
- Da.
- La domnul Brotacu, da?
- Da, la 12:00.
- Gata, am gasit. Domnisoara Vica. Mergeti drept inainte pe culoar, a doua usa pe stanga.
- Multumesc.
- Cu placere.  O zi buna.

Chock! Chock! Chock!

- Intra.
- Buna ziua.
- Buna ziua, domnisoara. zise domnul Brotacu intinzandu-i mana. Luati loc si spuneti-mi cu ce va pot fi de folos.
- Domnule, m-am hotarat sa ma sinucid.
- .....
. Si as dori sa intocmesc actele necesare. As dori sa las restul zilelor mele singurului meu prieten, varul meu Doru Caprioru.
- In primul rand as dori sa-mi exprim regretul pentru decizia tragica pe care ati luat-o si nu pot decat sa sper ca ati cantarit bine variantele. O sa va dau un formular pe care care va trebui sa-l completati si cateva acte de semnat, bine?
- Bine.
- Uitati aici formularul. Completati-l si semnati-l la sfarsit.
- Un pix aveti?
- Poftiti.

Vica respecta indrumarile intocmai, completa formularul, semna actele pe care i le intinse apoi avocatului.
- In regula. Asta ar fi tot. Trebuie sa pun eu acum o stampiluta aici si ... gata. 200 de Ron, va rog.
- Poftiti.
- Multumesc. Poftiti si chitanta.
- Gata? Asta a fost tot?
- Da.
- Excelent. La revedere atunci. Va doresc o zi buna.
- Multumesc si ... condoleante anticipate.

Cu simtul datoriei implinit, Vica a ajuns acasa, si-a deschis sticla de vodca si a dat-o pe gat impreuna cu toate cele 5 tuburi de calmante. A murit repede si linistit comform planului.
A doua zi, la auzirea teribilei vesti, Doru Caprioru a varsat lacrimi amare, dar care s-au transormat repede in lacrimi de bucurie la aflarea faptului ca ca a mostenit 30 de ani in plus de viata de la buna sa verisoara.

Doru Caprioru a trait o viata bogata in experiente de neuitat. A murit de cancer la ficat la 102 ani.