The Wedding March II - Dreptatea Veveritei Vaduve

Vezi Partea I din The Wedding March

- Continuare-

Ce se va alege de ea acum? Cu viata ei ce se va intampla? Cel mai mare odor s-a dus pe lumea cealalta rapus de un om rau cu pusca-n mana.

" Nu, asta nu poate ramane asa! Vasile, sotiorul meu drag, te voi razbuna. Voi intoarce lucrurile in asa fel incat criminalii vor plati. Iti jur, Vasile! Iti jur!"

Veverita Rodica isi lua bocceluta cu alune in spate si porni inspre oras.

" Iata-ma singura, fara suflet si cu un singur gand care ma tine in viata: dreptate pentru cerbul meu iubit. Vin, Vasile! Vin!"

Merse ce merse si nimeri in sosea. Cativa tineri pe biciclete o vazura pe Rodica.

- Baaaa! Uite o veverita! Hai s-o prindem!

Speriata Rodica o lua la fuga, dar huliganii au prins-o imediat. Se vedea ca mai facusera asta.

- Ha Ha Ha! Te-am prins, nemernico!

Rodica urla in timp ce huliganii isi batusera joc de ea pe rand. Ii facusera ... dar ce nu-i facusera! Dupa ce-si satisfacura poftele bolnave cu sarmana veverita o lasara incontienta pe marginea drumului.

" Nu, nu ma pot opri aici! Trebuie sa-mi continui calatoria. Trebuie sa-i gasesc pe criminalii lui Vasile!"

Cu ultimele puteri se ridica si isi continua drumul. Incepu sa ploua cu galeata.

" Vasile, nu o sa ma opresc! O sa infrunt si aceasta teribila furtuna si o sa te razbun."

Ajunsa in cartierul Berceni atrase atentia haitei de caini " Balosii ". Haita stapana peste toate in zona. Seful Gogu Artene zise:

- Ba, o vedeti pe acea faptura micuta care traverseaza strada?

- Da, sef`!

- Ia, vedeti cum o aduceti incoa`.

- Da, sef`!

Din doua sarituri se napustira peste Rodica si o adusera in fata lui Gogu Artene:

- Ce faci, fa? Tu ai idee cine sunt?

- Nu

- Pai tu crezi ca poti sa treci asa pe teritoriul meu fara sa platesti taxa de protectie?

- Pai eu nu sunt din oras.

- Nu ma intereseaza. Mie imi platesti taxa de protectie.

- Pai n-am nimic.

- Eh ... gaseste!

Rodica incepu sa planga si sa-si blesteme zilele.

- N-am nimic

- Bine, atunci treci sa ti-o trag.

" IAAAR???????? NUUUUU!!"

Dupa ce Gogu Artene isi incasa taxa de protectie o lasa pe veverita sa plece.

" Nu mi-am imaginat ca este chiar atat de grea viata la oras. Puterile ma lasa. Nu mai pot! Vasile! Unde esti??? Da-mi un semn!"

Ajuse la intersectie si o masina trecu printr-o balta si o stropi pe Rodica din cap pana-n picioare.

" Imi bag pula! Plec acasa! "

La scoala

- Buna ziua
- Buuuunaaaaa ziiiiua!
- Luati loc
- Ia sa vedem. Ce-avem noi aici ... hmmm. Anton
- Prezent
- Botescu
- Prezent
- Buleanu
In cor:
- Nu eeeee
- Dar ce a patit?
O fetita cu ochi albastri si parul blond raspunde cu un glas duios:
- Din cate am inteles de la parintii lui, cica ar fi fost devorat de animalele padurii in scara blocului.
- Aha. Codrescu
- Prezent

Jogging

- Hei! Unde fugi asa?
- Jogging
- Nu se alearga atat de tare la jogging. De cine fugi?
- De toata lumea
- De ce?
- Pentru ca nu cred ca e in stare sa primeasca tot ce am de oferit ... si asa ca fug intr-una. N-am la ce sa stau
- Ti-e frica?
- Prea mult spus. Nu-mi e frica, e doar neplacut.
- Pot sa alerg si eu cu tine?
- Tu incepi sa alergi si vedem pe la km 50 cum stai cu energia si daca mai vrei sau nu sa alergi cu mine. Stii, oamenii alearga mult prea incet ... atat de incet incat mai degraba merg repede decat alearga.
- E alegerea lor
- Stiu. Si alegerea mea este sa alerg intr-una pana mi-o plesni inima.
- Nu vrei sa alerge multa lume alaturi de tine, nu?
- Nu.
- Dar?
- Dar imi place sa am cu cine lega 2 vorbe in timp ce alerg.
- si daca n-ai avea?
- As face o plimbare.

Fetita Care Prinde Fluturi

Mircea se indragosti de fata care prinde fluturi.
Venea in fiecare zi sa o priveasca, dar aceasta nu-l baga in seama. Era prea ocupata cu prinsul fluturilor.
Prindea fluturi peste tot: acasa. la scoala, pe strada, in somn ... si Mircea ramanea de fiecare data intr-o mirare.
Incerca sa-i atraga atentia prin diverse metode, dar nimic.
Intr-o zi ii cumpara un buchet de flori, dar ea nu-l vazu si fugi mai departe.
Peste o saptamana ii cumpara o bratara- la fel.
Ciocolata- nimic
Timp de un an de zile baiatul tot incerca sa-i atraga atentia, dar fata nici macar nu se sinchisi.
In cele din urma se dadu batut. Se impaca cu gandul ca nu are nici o sansa si ca il asteapta o viata intreaga de singuratate.
Dintr-o data auzi o voce duiasa:
- Mircea, vrei sa ne futem?
- Da. Hai!

La mare La soare

Adriana se gandi ca la cei 11 ani ai sai e suficient de mare ca sa plece la mare singura.
" Hmm, dar cu sa scap de parinti?"
Se duse la parintii ei si le spuse ca vrea sa se duca in vizita la bunica.
- Ce gest frumos, Adriana. Esti sigura ca nu te ratacesti pe drum?
- Da, mama.
- Bine. Atunci sa-si dau si cate ceva sa-i duci lui buni.
" Hmmm. merge ca pe roate "
Mama ii dadu copilei vreo 2 sacose mult prea grele pentru cat putea ea sa care, dar nu mai conta atata timp cat usa casei se deschidea.
Traversa Bucurestiul si ajunse in fata casei bunicii. Ii rezema de usa cele doua sacose, dar nu uita sa-si scoata si ea de acolo ceva pentru drum. Isi lua un cozonac si un borcan de dulceata de visine.
Indepartandu-se trase adanc aer in piept si-si spuse: " Hmmm ... asta trebuie sa fie mirosul libertatii".
Ajunse la gara, isi lua bilet la juma` de pret cu carnetul de note, se sui in tren si pleca.
In 3 ore si ceva era in Mangalia. Adriana ciulise urechile la discutiile parintilor ei despre Vama Veche. Trebuia neaparat sa vada si ea despre ce e vorba.
Se sui in microbuzul care duce spre vama. Era un pic cam cald si cam aglomerat. Cobora si ea colo unde a cobora toata lumea si se duse cu pasi marunti spre plaja.
Se uita la mare si-si spuse: " Imi place aici". Nici nu ii trecu prin cap ca ursul Mitica e chiar in spatele ei. Din doua miscari o prinse pe Adriana intre labe si o manca sub privire inspaimantate ale vamaiotilor.

~ the end ~

Cantecul Ce Ades Ti-l Cant ...

- Buna ziua! Stimati spectatori si telespectatori, azi o avem invitata pe cea mai mare cantareata in viata! Uraaaaa! Uraaaa! S-o invitam in platou.
Intra duduia sfioasa si cu un zambet nevinovat.
- Buna ziua dumneavoastra si telespectatorilor dumneavoastra. Va multumesc pentru invitatie.
- Am auzit ca te mariti. E adevarat?
- Aaaa, nu! Astea sunt inventii ale ziaristilor. Nu, nu ma marit.
- Am citit ieri in tabloide ca ai fi fost dama de companie inainte sa te apuci de cantat. E adevarat?
- Eu? Pai eu sunt inca virgina. Cine a mai pomenit dama de companie virgina?!
- Eh ... nu se stie niciodata!
- Am auzit ca ai o tehnica speciala de a canta. Ne poti povesti un pic despre asta?
- Da. Sigur. Ma ridic in picioare, iau microfonul, deschid gura si incep sa cant.
- Dar asa fac toate cantaretele.
- Da, dar eu cant foarte frumos.
- Bravo! Ne poti face o demonstratie?
- Sigur ca da.
Se ridica in picioare si se adreseaza publicului:
- Asa, acum iau microfonul si incep sa cant frumos. Apoi mai dansez un pic ca sa nu fie plictisitor. Apoi vine refrenul pe care il cant pe inalte. Pe urma un vibrato. A doua strofa incepe mai de jos asa, apoi din nou refrenul de doua ori si gata. Va multumesc pentru atentie! La revedere!
Aplauze furtunoase.

The Wedding March

Ziua incepuse obisnuit pentru veverita Rodica. Se plimba prin padurice rontaind cate o aluna din cand in cand. Dintr-o data auzi o dulce melodie:

Era cerbul Vasile.

 

Cunoscut in toata padurea pentru frumusetea chipului si darul cantecului.

Veverita Rodica se indragosti pe loc. 

Alerga spre el si ii sari dintr-o data in spate. Cerbul tresari:
- Ce se intampla?
- Sunt eu, Rodica veverita.
Vasile se uita la Rodica si simti cum ii bate inima din ce in ce mai repede.
Rodica si cu Vasile se chinuira un pic sa faca sex si hotarara sa se casatoreasca imediat.
Toata padurea ramasese intr-o mirare. Cine mai vazuse un asemenea cuplu?!

Cei doi indragostiti nu se mai dezlipeau unul de celalalt.

Dupa ce ursul Ionica a oficiat acolo ce era de oficiat a urmat momentul mult asteptat.: cantecul lui Vasile.
Se suie Vasile pe scena si ridica paharul:
- Va multumesc tuturor ca sunteti alaturi intr-o zi atat de importanta pentru mine si Rodica. Si acum ... o dedicatie pentru iubita mea sotie:

" One dance ... whose steps ... I never could learn ..."
POC!!!
- L-am prins. Baaaaaa!

Domnul Grigore Popescu se suie pe scena si ridica paharul:
- Va multumesc ca sunteti alaturi intr-o zi atat de importanta pentru mine si Viorica. Si acum ... o dedicatie pentru iubita mea sotie:

" One dance whose steps I never could learn ... It`s called ... the wedding march ...."