Este ziua lui Vladut. Implineste 4 ani. Toti prietenii lui au fost invitati la ziua lui. Toata lumea e acolo: parintii, educatoarele si colegii lui Vladut.
Parintii au avut grija sa o cheme si pe Zana Primaverii la frumoasa aniversare a unicului fiu. Ratacindu-se pe strazile Bucurestiului prin metrouri, troleuri si strazi, iata ca a ajuns si Zana Primaverii.
Aceasta ii stranse mana educatoarei:
- Buna ziua! Zana Primaverii, imi pare bime.
- Buna ziua! Alexandra Popescu. Ce-o sa faci cu ei, zano?
- Pai, o sa dansam, o sa ne jucam. Nah, ca la aniversari.
- Ok.
Doamna Alexandra se duse sa-i faca introducerea zanei si ea aparu ca prin vraja in fata copiilor. Toti copiii incepura sa sara in sus de bucurie.
Dupa ce s-au prezentat fiecare, zana il intreba pe aniversat:
- Cum te cheama pe tine?
Educatoarea:
- Vladut.
- Si cati ani implinesti?
Tot educatoarea
- 4 anisori.
- Braavo! Multi inainte! Vladut, tu stii sa joci " Statuile "?
Educatoarea:
- Sigur ca da
- Bun atunci. Ia sa vad eu toti copiii aici. Asa. Acum haideti sa dansam.
Toti copiii incepura sa danseze bucurosi.
- STOP! Ia sa vad eu care misca. Ahaaaa. Vladut. Te-ai miscat. Imi pare rau, dar trebuie sa iesi din joc.
Educatoarea:
- Nuuuu! Nu se poate. Ti s-a parut, zano!
- Ba nu. Nici macar nu participat la joc.
Educatoarea se apropie de zana si ii sopti la ureche:
- E ziua lui si trebuie sa castige.
- Aha
Si castiga Vladut toate jocurile, desi nu era in stare nici sa le joace.
La sfarsitul petrecerii Vladut era atat de bucuros, atat de puternic iar ceilalti copii isi bagau unghia-n gat de oftica.
Zana simti durerea celorlalti copii si asa ca profita un pic de starea de euforie in care se aflau Vladut, ai sai parinti si educatoarele ca sa-i ia deoparte pe copii si sa puna tara la cale.
Educatoarele il bibileau pe aniversat:
- Vladut! Ai fost atat de tare azi! Cum ai reusit tu sa castigi toate jocurile! Bravo! Dar ce se aude?
Zana Primaverii aparu impreuna cu ceilalti copii inarmati cu lopeti, sulite,sabii si arcuri cu sageti.
O sageata ii strapunse capul directoarei iar copii se napustira cu lopetile pe capul ei. Parintii inlemnisera de frica.
Tatal zise:
- Nu putem sa facem cumva sa rezolvam pe cale amiabila treaba asta?
- Asa cum ati reolvat pe cale amiabila sa castige autistu` de fi-tu toate jocurile? Nu! E imperios necesar sa muriti cu totii. Copii, pe ei!
Si sarira copii pe ei, le taiara picioarele ca sa ajunga la nivelul lor si le retezara capetele, mainile si picioarele.
Vladut privi indurerat la parintii lui ciopartiti.
- Vladut, de tine-mi pare rau pentru ca n-ai nici o vi ....
Dar nu apuca sa-si temine fraza ca Mariuca, adevarata castigatoare a Statuilor, ii reteza si lui capul.
Zana nu fusese intocmai de acord cu gestul ei, dar il intelesese.
La sfarsit, zana primaverii ii privi pe copii si o lacrima aparu in coltul ochiului ei.
- La revedere, zano! Iti multumim pentru tot.
- Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti. A fost victoria voastra.
- Ce-ai facut cu cadavrele?
Intreba Bogdanel
- Doar am puteri magice, nu?
Ii facu cu ochiul si zambi.
- La revedere, copii si sa fiti cuminti, da?
Toti in cor:
- Daaaaaaaaaaaa!
Morala:
Children, tolerance sucks! Seek And Destroy!
