Obosilă

Am un prieten care tot timpul e supărat.
Tot timpul se simte rău şi tot timpul e obosit.
Nu ştiu ce să mă mai fac cu el.
Îl sun să ieşim la bere şi el:
- Nu pot.
- De ce?
- Am obosit astăzi toată ziua. Nu mai pot.
Dau să-l mai sun să-l întreb de sănătate:
- Ce faci?
- Eh ... ce să fac? Obosesc pe aici.
Trebuia să ne întâlnim o dată să plecăm la un concert:
- Hai că întârziem.
- Stai aşa! Mai obosesc un pic şi mergem.
La inceput l-am condamnat, mă enerva de-a dreptul. What the fuck?!
După care am căpătat un nou respect pentru el şi mi-am dat seama de faptul că, de fapt, suntem foarte asemănători.
Aşa cum am făcut eu cu somnul, el a făcut cu oboseala. A ridicat-o la rang de activitate şi asta e un lucru pe care nu poţi să-l treci cu vederea, nu poţi să nu-l respecţi şi nu poţi să nu-i mulţumeşti că ţi-a deschis ochii ăia.