- Bună!
- Salut!
- Ce faci?
- Rău.
- De ce?
- Mi-a ros motanul adidasul.
- Asta-i tot?
- Ţi se pare puţin lucru?
- Oarecum.
- De ce? Îmi cumpăra mă-ta vreo pereche nouă de adidaşi?
- Nu, dar ...
- Dar ce?
- Îmi cumprei tu o pereche de adidaşi?
- Nu, dar ...
- Îmi cumprei tu o pereche de adidaşi?
- Nu, dar ...
- Nici un "dar". Şi ştii ceva? Din momentul ăsta să nu mă mai suni. Nu te mai consider prieten.
- Păi .. stai un pic că ...
- Mă asculţi când vorbesc sau vrei să ţii tu vreun discurs? Deci ... de azi nu ne mai vorbim, clar? Nu vreau să am prieteni în halul ăsta de limitaţi la minte. Zici că eşti din cur de ministru. Auzi ... " E puţin lucru să-ţi roadă motanul un adidas". Eu vreau să ma prieteni de bun simt,cărora le pasă, da?
- Ok
- Ok
- Dispari din faţa ochilor mei.
daca ala e motanul, toata stima, tot respectul. tinem cu motanul.
RăspundețiȘtergereStiam eu ca o sa faca furori. Tatonez terenul ca sa-l promovez.
RăspundețiȘtergereDa, si dupa ce vei castiga interesul constant si respectul grupului de fani ai felinelor domestice, va trebui sa ii mentii domnului motan statutul de vedeta. Daca apare si-un hamster in peisaj (sau macar niste pesti) o sa fie si mai palpitant totul :D
RăspundețiȘtergereEste un mit asta cu pestele. O conserva, o mana, un picior, un adidas si e cel mai fericit.
RăspundețiȘtergereDaca vedeai motanul rozand la oase de somon in sufragerie, nu mai ziceai ca e mit asta cu pestele.
RăspundețiȘtergereDar ai dreptate, orice e bun pt Dobis.