A fost o dată ca niciodată un hârciog pe care îl chema Iliuţă Hârciogul.
Era un fel de ajutor, de sprijin pentru toţi vecinii lui. Toată lumea apela la el şi Iliuţă sărea pentru fiecare în parte.
Intr-o seara ajunse prin zonă vulpiţa cea şireată:
- Hei, hârciogule! Pst! Ia vino un pic încoa`.
- Cine eşti?
- Eu sunt Nela- Vulplea Nela.
- Aha. Cu ce pot să te ajut, Nela?
- Vezi sacul ăsta? E plin de prafuri.
- Hahahaha! Şi ce să faci cu praful? Eu am alergie.
- Coca, mă!
- Cine e Coca?
- E o chestie forte bună. Numai vedetele iau. Având în vedere că este prima dată sunt dispusă să-ţi fac o redurecre.
- Adică?
- Adică în mod normal o vând pe 3 kg de mâncare. Ţie ţi-o vând pe 2 kg.
- Şi ce trebuie să fac cu ea?
- S-o tragi pe nas. Atât.
Nela îi lăsă o listă cu specificaţii şi plecă.
Iliuţă Hârciogul făcu schimbul cu Nela Vulpiţa, urmă instrucţiunile acesteia şi deodată începu să alerge ca turbat. O prinse pe Nela din urmă, o trânti la pământ şi facu dragoste romantică în cur cu dânsa.
- The End -
Nu-i corect, dom`le! Pur si simplu nu-i corect!
RăspundețiȘtergereMaestra Ada,
RăspundețiȘtergereIn primul rand felicitari pentru povestioare si in al doilea rand permiteti-mi sa va invit la un joc de societate...o leapsha...mai stranie ea, asa...dar digerabila, sper.
O gasiti aici: http://jeanbica.blogspot.com/2009/04/decalogul-cititorului.html
Cu stima,
Jean Bica
Multumesc stimate domn.
RăspundețiȘtergereO sa alerg la leapsa dumneavoastra imediat dupa ce-mi termin de baut ceaiul.