Strada Parfumului Vs Padurea Fermecata

Stau foarte prost cu orientarea. Mă descurc greu. Zici că sunt bătută-n cap.
Ieri aveam nişte treabă pe strada Parfumului. Trebuia să-i duc ceva medicamente vărului meu grav bolnav de cancer la pancreas.
Nu fusesem în viaţa mea pe acea stradă, nici nu ştiam că există o stradă cu un asemenea nume.
Nu reuşisem să aflu decât că se ajunge cu troleul 85.
Mă sui în troleu, zâmbesc că am găsit şi un loc ( trebuia să merg destul de mult ) şi mă uit pe geam să număr staţiile pe care le parcurg- nu trebuia să ratez niciuna.
Deodată tresar, mă bate cineva pe umăr.
- Hei!
Era veveriţa. Da, acea veveriţă pe care am mai menţionat-o eu pe aici. Hai, chiar nu mai tineţi minte? Veverita care i-a frânt inima ratonului.
- Vai, cât te-am căutat. Trebuie să mă ajuţi neapărat.
- Aaaa, stai o secundă. Cum m-ai găsit?
- Nu mai contează. nu avem timp. Trebuie să mergi cu mine acum.
Fără să-mi dau seama cum sau când, am ajuns în pădure.
- Aşa, Ada. Eu am dat-o în judecată pe vulpe pentru ca mi-a furat toate alunele din scorbură.
Vulpea:
- Nu-i adevărat. Minte cu neruşinare. Nu mai e în stare să se caţere după alune şi vrea să mă tragă pe sfoară ca să facă rost de alune fără să mai umble după ele.
- Există cea martori?
- Da, a văzut-o şi ratonul pe vulpe. Zi, ratonule!
- Da! Da! Da! Vulpea e rea, veveriţa bună.
- Vezi?
- Câte alune erau în scorbură?
Toţi 3 în cor:
- 50
- Aham ... mai uşor, vulpiţo! Acestea fiind zise- O declar pe vulpe vinoavată. Vulpea trebuie sa-i dea veveritei 100 de alune.
Vulpea îşi ieşi din fire:
- Hai frate! Să-mi bag pula!


ţîrrrrrrrrr!ţîrrrrrrrrrrrrr!
- Alo! Vaaaai!

După 10 minute mă întorc la animăluţele padurii un pic îngândurată:
Veveriţa:
- Iţi mulţumesc că mi-ai făcut dreptate!
- Mă bucur că eşti fericită, veveriţo! Îmi pare rău doar ca a murit văr`miu de pe Strada Parfumului. Dumnezeu să-l ierte!