Cu piticul

- Mi-as dori sa fiu om mare. E gresit, oare, sa-ti doresti asa cev? E prea mult? Mai are rost? Ma intreba un pitic.
- Hai, termina! Piticii nu cresc mari. Raman asa ... aaa ... mici si draguti.
- Dar eu nu mai sunt dragut. As putea spune ca mi-au iesit cateva riduri, sunt batran, in declin, un rebut.
- Si acum ce-ai de gand? Sa stai sa te plangi de lucruri pe care nu le poti schimba? Revino-ti! Vezi-ti de treaba si mergi mai departe.
- A ...
- Da, asa pitic!
- Cam agresiva. Cine v-a angajat pe postul asta?
- Pe care post?
- Pe asta.
- Nu sunt angajata nicaieri, dude.
- Pai, cum nu? Suntem in biroul de consiliere. Ce cautati aici daca nu sunteti psiholoaga?

M-am uitat un pic in jur. Eram intr-o camera dubioasa din lemn. O canapea, un birou la care eram asezati de-o parte eu si de-o parte piticul. M-am uitat in oglinda si, da, eu eram, dar habar n-aveam unde sunt si ce se intampla. Am iesit afara si m-am uitat " Cabinetul de Consiliere Psihologica a Padurii Fermecate- Grupa mica "

- Ei, ati amutit?
- Nu, nu ... Ma scuzati, spuneti, domnule pitic.
- Asa. M-am gandit la tot felul de solutii, am luat in calcul chiar si sinuciderea ...
- Sinu CE? Domnule pitic, Doamne fereste!
- Da, stiu ca e greu de inteles pentru dumneavoastra, oamenii normali. Chiar si pentru ceilalti pitici. Ei se bucura ca sunt asa si le face placere. Mie, insa, nu.
Vorbim aici de o conditie pe care trebuie sa o suport o eternitate. Noi suntem nemuritori, stiti?
- Da, da, da
- Dar cu toate astea imbatranim. Adica nu suntem nemuritori, dar tineri ca Highlander.Sunt deprimat de doua zile. nu stiu ce sa fac.
" Mama, cat e ceasul, am intarziat la facultate"
- Ce fac?
- Aaaaaa, aaaaaaa.
M-am cautat in geanta.
" Asaaaa, brichetaaaa, tigaaari, tele ... asa "
L-am privit pe pitic si i-am zambit prieteneste:
- Imi pare rau, dar, chiar nu pot sa stau de tine acum.
Zzzzbbbbuuuuufffffff!Si sange rosu tasni pe pereti..

Cu toate remuscarile pentru piticotul care, saracul, chiar avea niste probleme destul de serioase, dar, pana la urma, nu asta-si dorea?

P.S.
Piticii nu-s nemuritori, eu sunt singura in stare sa le puna capat zilelor.
Deoarece sunt ai mei. Deci da.
- The End -



Epilog
Si-am plecat la facultate.