Mix de planuri si razboaie - III. Confruntarea ( final )

Din episodul anterior:

*
- Serios spun, mai incearca sa suni! Stam aici de 10 minute.
- Mai stam 5 minute. Daca nu vine plecam fara si basta.
- Hai!

*
- Veverita poate sa treaca, dumneavoastra nu. Treceti inapoi, va rog.
- Cum adica nu? De ce?
- Pentru ca va sunt sterse fata, numele si CNP-ul.
- Poftim?

*
Nu poti sa treci granita nicaieri fara mine.
- Cum adica?
- Adica cine sunt eu? ... Fa si tu o legatura.

*
- Au aflat ca suntem aici. Ne cauta, or sa ne faca praf. Trebuie sa ne ascundem.
- Ce cacat ne facem?
- Nu stiu ... Sa mor.

- Continuare -

- Ei bine, iata-ne! Cum procedam? Astia sunt cu sutele si noi suntem doar 3. Nici macar, Rodica nu se pune iar tu esti eu asa ca ... putem sa consideram ca suntem 1 la 1000. Super tare! Stii, Rodico, stau asa si ma intreb " Cum dracu am ajuns in situatia asta? Ce caut eu aici sa duc un razboi care nu e al meu?
- Au plecat. Trebuie sa gasim tabara noastra.
- Explica-mi te rog ce se intampla cu razboiul asta. Care-i faza?
- Faza e ca mistretii ne-au mai atacat si inainte, dar inainte doar furau cate ceva sau mai violau cate o femela, ce le venea si lor la mana. Chiar si pe mine m-au prins de 3 ori, dar ma rog, cine nu m-a prins pe mine?
Ideea e ca acum vor tot teritoriul, toata Padurea Fermecata sa fie a lor.
- Asa pur si simplu? S-au trezit de dimineata si au zis " Ce pula mea, hai sa ocupam toata Padurea Fermecata!" ?
- Probabil ... Nu stiu. Ideea e ca trebuie sa plecam spre ai nostri.
- Dubios. Ma rog. Hai!

Pe drum nu am putut sa nu constat ...

- Esti neobisnuit de tacuta azi. Ce-ai?
- Nimic. Astept sa vad ce se intampla.
- Bine, bine, dar te vad la fata.
- Esti nebuna.
- Bineeee. Asa sa fie.

Rodica bucuroasa:
- Am ajuns!
Si dintr-o data se auzira o gramada de voci:
- Au ajuns!
- Sunt aici!
- Repede! Repede!
Intru si ...


!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
- Nu pot sa cred! Pur si simplu nu pot sa cred! De ce m-ati tarat pana aici? Ce-i cu cacaturile astea?! Tu ce te uiti asa? Ai stiut tot timpul, nu-i asa? Nu face fata aia de batuta de soarta. Ai stiut sau n-ai stiut?
- Mda
- Ma si miram ca esti asa curajoasa. Cu cat elan ai aparut cu valizele pline de arme. Tot circul asta ... pentru un cacat. M-am carat acasa. Nu mai vreau sa aud nici aud nici de tine si nici de Rodica. Esti o tradatoare, Rodica, apropos!

Rodica topaie in fata mea.
- Nu poti sa pleci. Nu te-am chemat degeaba aici. Chiar este razboi in Padurea Fermecata, doar ca este un altfel de razboi. Nu cu impuscaturi adica.
- Nici nu te aud. Lasa-ma-n pace!
- Oricum nu poti sa treci vama fara ea. Te-a adus aici ca sa o asculti ... atat. Macar asculta ce vrea sa-ti spuna si apoi, daca o sa mai vrei, o pleci. Macar sa nu spui ca ai venit chiar degeaba.
- Asa faci tu de ma imbarligi tot timpul la toate tampeniile. ... Spune-i ca o astept aici.
- Ah, ce ma bucur! N-o sa-ti para rau, o sa vezi! Sunt asa de bucuroasa nici nu-ti vine sa crezi!
- Hai, mars, nu te intinde. Tot suparata sunt pe tine.
- Bine, hai ca ma duc dupa ea. Oricum, for the record, sa stii ca celelalte animale nu au nici o vina, ele nu stiau decat ca o sa veniti amandoua. Asta cu razboiul a fost nascocirea noastra. Deci sa nu te superi pe restul animalelor.
- Bine, hai! Du-te!

Am profitat din plin de momentul de singuratate pentru a-mi aduna cat de cat gandurile. Mi-am aprins o tigara si m-am surprins tremurand. " Iata-ma!Ieri m-am trezit la fel ca in fiecare dimineata. Cu gandurile pe care le am de obiei dimineata: sa-mi fac un ceai, sa vad ce mai e pe internet si sa-mi incep ziua. Si ... iata-ma! Doamne, Dumnezule! Si toate astea din cauza ... "

- Mea.
- Ei, pe tine n-are niciun rost sa te mint oricum. Cred ca ai niste explicatii sa-mi dai!
- Serios?! Eu cred ca e fix invers. TU ai niste explicatii sa-MI dai. Nu eu am fost aia care a disparut fara nicio explicatie.
- Fara nicio explicatie? Stricai tot! La ce te asteptai? Te-am luat cu vorba buna, am incercat toate metodele pana sa ma hotarasc intr-un final sa plec. Crezi ca mie mi-a fost usor?
- Bineinteles ca nu ti-a fost usor pentru ca nu asa trebuie sa fie. Suntem una si aceeasi persoana. Nu se leaga, pricepi? N-ai cum!
- Bai, nu e imposibil ceea ce imi este suficient.
- Da? " Nu e " imposibil " este suficient? Atunci imi pare mie rau ca m-am agitat atat sa te aduc pana aici. Nu mi-am imaginat ca te-ai schimbat chiar atat in timpul asta in care nu ne-am vazut. Imi cer scuze pentru deranj. O sa vin cu tine sa vorbesc cu vamesul sa treci sa treci inapoi..
- Hooooooooo!!! Am exagerat. Nu gandesc asa. Ideea e ca de cand am inceput sa vorbesc cu tine la telefon am avut un seniment bun, doar ca speram sa o luam mai usor, atat.
- Tu chiar nu ma mai cunosti deloc? Ce inseamna " Sa o luam usor! "?
- Inseamna ca ar trebui sa ai mai mult tact si mai inseamna sa nu dai buzna in sufletul omului cand nu e pregatit sa te primeasca. Oricum sper ca esti de acord ca pentru o buna convietuire sa punem niste reguli, da?
- De acord. Si eu am mai imbatranit, sa stii. Ma rog, nu ca tine, dar ... pana si eu.
- Lasa ca stiu eu. Pentru tine e ca mersul pe bicicleta.
- Deh, nici eu nu pot sa te mint.
- Si acum ... ce facem? Cum se incheie toata povestea asta ... sau ce-o fi ?
- Nu se incheie, merge mai departe.
- Bine, bine, dar deocamdata cum incheiem?
- Ce-ti pasa? De ei? Crezi ca au citit pana aici? No way. Asta e intre noi, deci nu-ti bate capul. Nu trebuie sa fie artistic, tre` sa fie sincer. Mare scriitoare ce-oi fi si tu.
- Ai dreptate. Sa zicem ... un cantec? E decent sa inchei cu un cantec.
- Da, e ok.
- Dar ce cantec?
- Nu sta sa te gandesti. Pune ce-ti canta in cap in momentul asta.
- Oh, that`s easy!






- The End ( I think ) -

Mix de planuri si razboaie- II. Vama

Din episodul anterior:

* - Ia zi, iesim mai incolo la o cafea?
- Doar noi sau ai mai chemat pe cineva?

*- Cu cine vorbeai, draga?
- Cu ... mine.
......................................
- Parca erati certate.
- ... Nu avem incredere totala una in cealalta, dar exista buna vointa de ambele parti.

* - Ada, Ada deschide! Sunt eu.
- Ce vrei, veverito? ... Nu ma intereseaza problemele voastre. Spalati-va pe cap cu ele.
- Daca nu vii suntem terminati!
- Ce s-a intamplat?

* - E razboi in Padurea Fermecata.
- Sa mori tu! ... Ne intalnim in 5 minute la intrare.

- Continuare -

- Serios spun, mai incearca sa suni! Stam aici de 10 minute.
" Baga-mi-as pula! Baga-mi-as pula in capul meu de proasta. Stiam ca o sa mi-o fac din nou doar ca s-a intamplat mai curand de cat ma asteptam. Fute-m-as! " 
- Nu raspunde la telefon. Cat e? Fara un sfert? Mai stam 5 minute. Daca nu vine plecam fara si cu asta basta!
- Bine.
............................................................................................................................

- Acum cat e?
- Au trecut 3 minute.
......................................................................................................

- Gata, hai!
- Hai!

Am ajuns la vama si relaxata i-am intins buletinul domnului vames.

- Veverita poate sa treaca, dumneavoastra nu. Treceti inapoi, va rog.
- Cum adica nu? De ce?
- Pentru ca va sunt sterse fata, numele si CNP-ul.
- Poftim?
- Uitati.
Si cand ma uit ... da, avea dreptate. Asa era. Toate erau la locul lor, dar lipseau cu desavarsire CNP-ul, numele si fata.
Am inghitit in sec si am simtit ca paralizez cand deodata aud telefonul. Eram eu.

- Mda.
- Bai, imi pare rau ca am intarziat. Iti povestesc eu.
- Ma rog, nu trebuie. Nici nu m-am asteptat sa fie altfel.
- Zi, sunteti departe?
- Nu ca m-au intors la vama.
- Haha! De ce?
- Imi lipsesc niste chestii din buletin.
- Iti lipsesc niste chestii din buletin??? Hai ca aproape am ajuns.
- Da, te vad.
- Si eu. Pa!
Si m-am vazut venind incarcata de bagaje, vesela si sprintara de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
- Ce faceti, coaie, suntem gata de atac? Ii facem zob pe fraieri? Va bucurati ca mergem? S acolo-n spate nu va auuuuuud! Toata lumeaaa!
- Exact ce-mi lipsea..
- Ca-ti face placere sau nu, oricum o sa mergem so you might as well enjoy. Eu chiar sunt entuziasmata. De-abia astept!
- N-am nici o indoiala.
- Da si tu o bricheta ca mi-e lene sa caut in valiza acum. Ia zi, de ce te-au intors la vama?
- Uite.
Si intind buletinul.
- Asa. Eu nu vad nimic lipsa.
- Nu vezi, ma, ca nu mi se vede fata? Nu mi se vede CNP-ul si nici numele. Casca ochii aia!
- Si daca iti dovedesc ca esti chioara si ca nu lipseste nimic ma ierti ca am intarziat si nu ma mai freci la melodie?
- Si daca nu-i asa sa te bag pizda ma-tii si te intorci de unde-ai plecat?
- Fie!
- Si nu ma suni/deranjezi niciodata.
- Da, ma.
- Ia!
Imi intinde buletinul si cand ma uit ...
" Eu trebuie ca mi-am pierdut mintile. Ce se intampla aici? "
- Deci m-ai iertat, da? Hai sa rupem niste capete!
" Cum?! Cum?! Cum?! Doamne, cat o urasc "
Ne-am intors la vama. S-a bagat in fata si si-a activat acel ton si acea privire " de urgenta " cum spuneam in vremurile apuse.

- Buna ziua, domnule vames. Cum va simtiti azi? Nu v-ati plictisit sa vedeti tot felul de dubiosi trecand pe aici?
- Ei, daca ar veni numai fete ca dvs. nu m-as mai plictisi. Dar poate cand va intoarceti imi povestiti si mie ce s-a intamplat in padure ... la o cafea.
- Cu siguranta. Dupa cate nebunii ne asteapta dincolo de granita, o cafea o sa fie mana cereasca. Uitati buletinul.
- Aratati mult mai bine de-adevaratelea.
- Eh, sunteti dumneavoastra amabil.

Hlizeala si nerusinarea mea ma scoteau din minti. Imi venea sa vomit.
- Gata, domnisoara. Puteti trece. Aveti grija ce faceti pe acolo. Sa va intoarceti teafara.
- La revedere!

Am trecut granita, ne-am intalnit cu Rodica si am pornint spre locul faptei.
Pe drum nu puteam sa-mi scot din mintea intamplarea cu numele, fata si CNP-ul care ba au lipsit, ba n-au mai lipsit.

- Hai, c`mon, chiar nu intelegi sau faci pe nebuna?
- Chiar nu inteleg.
- Atunci tine-te bine ca o sa ai un soc. Nu poti sa treci granita nicaieri fara mine.
- Cum adica?
- Adica cine sunt eu?
- Eu.
- Si daca eu nu sunt cu tine ... fa si tu o legatura.
- Imposibil.
- Atunci gaseste tu o explicatie care sa-ti convina, dar asta e adevarul.
- Si nu se poate face nimic?
- Nope.
" Baga-mi-as picioarele! "

Rodica vine la noi topaind disperata.

- Au aflat ca suntem aici. Ne cauta, or sa ne faca praf. Trebuie sa ne ascundem.
- Nu vreau sa ma ascund nicaieri. Ce crezi ca am in valizele astea?
Desface valizele. Erau pline de arme de toate felurile.
- Bine, dar ne trebuie un plan pana una-alta.
- Ce plan? Sarim pe ei direct.
Din departare se auzeau tropaituri si ragete de mistreti.
- Hiii, vin. Aici in scorbura asta.
- Mama, cati sunt.
- Sa-mi bag .... Haideti!

Am intrat in scorbura si ne-am uitat ingroziti la armatele care PE NOI ne cautau.

- Mai ai vreo tigara?
- Da, ia.
- Ce cacat ne facem?
- Nu stiu ... Sa mor.

- To be Continued -

Mix de planuri si razboaie - I. Linistea dinaintea furtunii

Azi de dimineata m-a trezit telefonul, eram eu. Am raspuns mai mult mormaind:
- Alo!
- Ce faci, dormi?
- Da.
- Iesi mai incolo la o cafea?
- Stai sa ma trezesc. Vorbim mai incolo.
- Bine. Pa!
- Pa!

M-am trezit, mi-am facut un ceai si am fumat o tigara. Mi-am dat cu niste apa pe fata si m-am sunat inapoi.

- Gata, hai ca m-am trezit acum. Zi ce ziceai.
- Ziceam ca sa iesim la o cafea mai incolo.
- Aha ... Numai noi sau ai mai vorbit cu cineva?
- N-am vorbit cu nimeni. Vrei sa mai chemam pe cineva?
- Nu, nu. Am intrebat doar. La cat?
- Hai sa ne vedem seara, cred ca o sa fie misto afara ... Sa zicem 8-9?
- Bine, ne intalnim la Universitate.

Aud in telefon semnalul ca ma mai suna cineva. Era mama.

- Da, da, la Universitate.
- Asa ramane. Ura!
- Ura! Pa!

Sun la mama.

- Alo!
- Da.
- Cu cine vorbeai, draga?
- Cu ... mine.
- Serios? De unde pana unde?
- Ei, o sa-ti povestesc eu.
- Parca erati certate.
- Eh, a avut un spasm si m-a sunat. Avem relatii civilizate.
Nu avem inca incredere totala una in alta, dar exista bunavointa de ambele parti.
- Ma rog, da Doamne sa tina! Sa-ti vina si tie mintea aia la cap.
- Da, mama.
- Sa nu uiti sa aduci ce-ti trebuie pentru laptop.
- Da, mama.
- Bine, hai, ura! See you later.
- I love you!
- I love you too. Haha
- Pa!
- Pa!

Am inchis telefonul si tare m-am mai bucurat cand mi-am gasit cana de ceai plina.
Aud o bataie la usa. Ma ridic si ma uit pe vizor. Nu era nimeni.
Bate din nou.
- Ada, Ada deschide! Sunt eu.
- Holly crap! Nu cred. Ce vrei, veverito?
- Trebuie sa vorbim. Avem nevoie de ajutorul tau. Te rog, deschide usa.
- Nu ma intereseaza problemele voastre. Spalati-va pe cap cu ele!
- Ada, deschide usa cand iti zic!
- N-ai ce sa-mi faci. Nu poti sa ma fortezi.
- Ba pot si exact asta o sa fac. Este grav de tot. Daca nu ne ajuti suntem terminati.
- Ce s-a intamplat?
- E razboi. E foarte complicat de povestit, dar cert e ca se va lasa cu varsare multa de sange. Trebuie sa te pregatesti, dar nu mai putem pierde nici un moment. Trebuie sa vii cu mine acum.
- Stai asa sa dau un telefon.

- Alo!
- Da.
- Ce faci?
- Bine. ia zi.
- Fii atenta, a intervenit ceva. Poti sa vii cu mine daca te intereseaza. Daca nu, asta e, ramane pe alta data.
- Ce s-a intamplat.
- E razboi in Padurea Fermecata.
- Sa mori tu!
- Cica da. Ma grabesc maxim asa ca think fast.
- Mergem neaparat. Ajung in 5 minute la intrare in Padurea Fermecata.
- Ok. Pa!
- Pa!
Am deschis usa si am vazut-o pe Rodica Veverita lacrimand si uitandu-se cu jind la mine. Am luat-o pe umarul drept, mi-am pus arma pe umarul stang si am pornit-o spre padure.

- To be continued -