Mix de planuri si razboaie - I. Linistea dinaintea furtunii

Azi de dimineata m-a trezit telefonul, eram eu. Am raspuns mai mult mormaind:
- Alo!
- Ce faci, dormi?
- Da.
- Iesi mai incolo la o cafea?
- Stai sa ma trezesc. Vorbim mai incolo.
- Bine. Pa!
- Pa!

M-am trezit, mi-am facut un ceai si am fumat o tigara. Mi-am dat cu niste apa pe fata si m-am sunat inapoi.

- Gata, hai ca m-am trezit acum. Zi ce ziceai.
- Ziceam ca sa iesim la o cafea mai incolo.
- Aha ... Numai noi sau ai mai vorbit cu cineva?
- N-am vorbit cu nimeni. Vrei sa mai chemam pe cineva?
- Nu, nu. Am intrebat doar. La cat?
- Hai sa ne vedem seara, cred ca o sa fie misto afara ... Sa zicem 8-9?
- Bine, ne intalnim la Universitate.

Aud in telefon semnalul ca ma mai suna cineva. Era mama.

- Da, da, la Universitate.
- Asa ramane. Ura!
- Ura! Pa!

Sun la mama.

- Alo!
- Da.
- Cu cine vorbeai, draga?
- Cu ... mine.
- Serios? De unde pana unde?
- Ei, o sa-ti povestesc eu.
- Parca erati certate.
- Eh, a avut un spasm si m-a sunat. Avem relatii civilizate.
Nu avem inca incredere totala una in alta, dar exista bunavointa de ambele parti.
- Ma rog, da Doamne sa tina! Sa-ti vina si tie mintea aia la cap.
- Da, mama.
- Sa nu uiti sa aduci ce-ti trebuie pentru laptop.
- Da, mama.
- Bine, hai, ura! See you later.
- I love you!
- I love you too. Haha
- Pa!
- Pa!

Am inchis telefonul si tare m-am mai bucurat cand mi-am gasit cana de ceai plina.
Aud o bataie la usa. Ma ridic si ma uit pe vizor. Nu era nimeni.
Bate din nou.
- Ada, Ada deschide! Sunt eu.
- Holly crap! Nu cred. Ce vrei, veverito?
- Trebuie sa vorbim. Avem nevoie de ajutorul tau. Te rog, deschide usa.
- Nu ma intereseaza problemele voastre. Spalati-va pe cap cu ele!
- Ada, deschide usa cand iti zic!
- N-ai ce sa-mi faci. Nu poti sa ma fortezi.
- Ba pot si exact asta o sa fac. Este grav de tot. Daca nu ne ajuti suntem terminati.
- Ce s-a intamplat?
- E razboi. E foarte complicat de povestit, dar cert e ca se va lasa cu varsare multa de sange. Trebuie sa te pregatesti, dar nu mai putem pierde nici un moment. Trebuie sa vii cu mine acum.
- Stai asa sa dau un telefon.

- Alo!
- Da.
- Ce faci?
- Bine. ia zi.
- Fii atenta, a intervenit ceva. Poti sa vii cu mine daca te intereseaza. Daca nu, asta e, ramane pe alta data.
- Ce s-a intamplat.
- E razboi in Padurea Fermecata.
- Sa mori tu!
- Cica da. Ma grabesc maxim asa ca think fast.
- Mergem neaparat. Ajung in 5 minute la intrare in Padurea Fermecata.
- Ok. Pa!
- Pa!
Am deschis usa si am vazut-o pe Rodica Veverita lacrimand si uitandu-se cu jind la mine. Am luat-o pe umarul drept, mi-am pus arma pe umarul stang si am pornit-o spre padure.

- To be continued -