Vizita in Berceni

In drum spre piata m-am intalnit cu Madalina. 

Eu: Ce faci? 

Madalina: Bine, uite, de sunt in stare la servici. Fug repede acasa ca tre' sa fac de mancare pentru aia mici. 

Eu: Mai sa fie, tot timpul muncesti. Bine, hai ca te las. Pa!

 "Bine ca esti tu desteapta." am gandit in mintea mea.

Am ajuns acolo unde pana ieri fusese piata, dar in locul ei am gasit un spa. 

"No Limit ReLax" scria mare pe cladire. 

Inauntru era o doamna cu parul saten si ochi mici. Vazandu-ma nelamurita in fata usii a iesit la mine. 

Doamna:  Buna ziua. Pot sa va ajut cu ceva? 

Eu: Buna ziua! Stiti cumva unde s-a mutat piata?

Doamna: Imi pare rau,nu stiu. Aici avem saruri marine, creme de alge. Doriti sa cumparati?

Eu: Nu, multumesc. 

Doamna: Pai si ce cautati aici?

Eu: Piata. 

Doamna: Aici e un spa, doamna, nu e piata. 

Eu: Vad. Nu am stiut ca s-a desfiintat piata. 

Doamna: Saraco!

Eu: Poftim?

Doamna: Numai saracii merg la piata. Saraco!

Eu: Doamna, va doare capul?

Doamna: Poate pe dumneavoastra va doare capul. Avem aici masaje capilare la 1500 de bani, nu vreti?

Eu: Nu prea pareti in apele dumneavoastra. Am sa plec. La revedere. 

Doamna: Poate o baie de namol? 

"Duduia asta e dusa." 

Am deschis usa si am iesit afara. Deodata .... Am vazut un iepure. Mi-a parut ciudat pentru ca era pentru prima data cand vedeam iepuri la bunica-mea in cartier. 

M-am gandit ca ar fi o idee buna sa ma joc un pic cu el si apoi sa-l iau acasa sa fac o tocanita. Asa ca l-am urmarit. Iepurele a luat-o la fuga si pentru un moment am avut impresia ca l-am pierdut. 

Cum alergam  am dat piept in piept cu un domn. 

El: Ce faceti, domnisoara nu va uitati pe unde mergeti?

Mare mi-a fost uimirea cand am ridicat ochii si l-am vazut mai bine. Parea un viking. Parul blond lung pe spate, barba, mustata, muschi, o sabie si un topor. 

Nici vikingi nu stiam sa fie in cartierul bunca-mii. 

Eu: Iertati-ma, alergam dupa un iepure. 

Vikingul: Alice?

Eu: Nu, e o coincidenta. Oricum, numai conteaza. Cred ca e deja departe. 

Vikingul: Crezi? 

Zambind sugubet, scoate o mana de la spate in care tinea iepurele de urechi. 

Vikingul: Cumva asta e iepurele pe care il cautai?

Eu: Da, cred ca asta e. Nu stiu altul aici in cartier. 

Vikingul: De ce alergi dupa iepuri daca nu esti Alice?

Eu: Vroiam sa-l pun in tocanita. Stiti, de cand nu am mai fost pe aici aici au mutat piata. 

Vikingul: Am inteles. Ti-l dau cu conditia sa il impartim. Si mie mi-e foame, da nu am unde sa gatesc. 

Eu: Perfect. Dar ...Unde sa-l omoram? Aici sau ... sa mergem in parc? 

Vikingul: N-aveti grija. nu voi lasa asa o domnisoara sa-si murdareasca mainile si sufletul cu sange de iepure. 

Eu: Multumesc. Minunat. Va invit la cina cu mine si cu bunica. Cat despre iepure,  il putem decapita in balcon. 

Vikingul: Suna minunat. Sa mergem. 

Si am pornit-o spre apartamentul bunicii.  

Vikingul:  Bunica dumneavoastra e romanca?

Eu:  Da. Chiar Bucuresteanca. Nascuta aici. 

Vikingul: Asadar sunteti o Bucuresteanca adevarata. 

Eu: Pur sange. 

Din vorba in vorba am ajuns la blocul lui Buni. Am urcat la etajul 7 si am intrat in apartament. 

Eu:  Buni! Buni! Esti prezentabila? Avem oaspeti la cina.

Din dormitor:

Buni: Da? Pe cine?

Eu:  Un domn viking foarte dragut. M-a ajutat sa prind un iepure. Facem o tocanita. 

Vikingul: Saru'mana! 

Buni: Iepure? De unde iepure aici?

Eu: Nu stiu, Buni, si eu m-am mirat. Dar l-am vazut acolo pe strada unde fusese piata. Apropos, tu stiai ca au mutat piatat?

Buni: Cum adica au mutat piata?

Eu: Asa bine. Piata nu mai e acolo. E un spa in loc ... unde lucreaza o femeie foarte enervanta. 

Buni: Pai ieri am fost la piata. Am cumparat o legatura de ridichi si doua kile de cartofi. Poti sa le vezi, sunt in balcon. 

Eu: Da, Buni Lasa ca te cred. Apropos de balcon. Poate sa se duca domnul viking in balcon sa taie iepurele? 

Buni iese in sfarsit din dormitor. 

Buni: Sunt gata. Ma scuzati, tocmai ce facusem un dus.  (catre Viking). Buna ziua! Imi pare bine de cunostina. Iertati-ma ca sunt asa nepregatita, nu stiam ca o sa avem musafiri. 

Vikingul: Incantat. Nu va faceti griji. Aratati minuat.  Uitati aici iepurele prins. 

Buni: Vaaai! ce dragalas e. Auziti,, dar nu vreti mai bine sa-l pastram? Fac repede niste cartofi prajiti si o salata. Nici nu ne trebuie iepure. Eu zic sa nu ne facem pacate. O fi vreun iepure special daca a aparut pe aici. Aici nu sunt iepuri. 

Eu: Sincer si mie mi-e mila.  

Vikingul:  Vai de mine, dar eu mananc carne la fiecare masa, mai doamnelor. Cum sa fac?

Buni: Va rog eu frumos sa faceti o exceptie.

Vikingul: Bine, fie, dar atunci sa stiti ca eu o sa vreau sa mananc multi cartofi. 

Zise el si arunca iepurele pe geam. Eu si bunica am sarit ca arse. 

Eu: Ce faci, dom'le? N-am zis ca nu-l omoram?

Vikingul: Pai nu mi-ati zis sa-l las? L-am lasat. 

Buni: Da mai, omu lu' Dumnezeu. Ti-am zis sa-l lasi nu sa-l arunci pe geam. Doamne pacatele mele. 

Zise Buni facandu-si cruce. 

Buni: In fine. Dumnezeu sa-l ierte. Ma duc sa curat cartofi. Hai, dom'le Viking, ajuta-ma sa fac salata.  

Eu: Si eu ce fac? 

Buni: Da drumu' la televizor ca incepe telejurnalul. Vii si-mi spui daca e ceva important. (Catre Viking) Haideti sa va dau castravetii sa-i taieti. 

M-am dus in dormitor si am dat drumul la televizor. Prezentatoarea deschise stirile anuntand ca de azi s-a pus in aplicare legea prin care se interzic pietele in Bucuresti. 

Prezentatoarea: Dat fiind faptul ca taranii miros urat, sunt needucati si nu stim niciodata sigur daca au facut sau nu pipi pe produse inainte sa ni le vanda noua, plus ca pietele nu au un apect urban placut, de azi au incetat din functiune toate pietele din Bucuresti. In locul lor se vor deschide spatii de wellness pentru ca miros a primavara si ne scad nivelul de cortizol. Cumparaturile de acum se vor face exclusiv la supermarket ori, pentru o experienta autentica, guvernul a dat drumul la 100.000 de iepuri in oras pe care bucurestenii ii pot vana si manca. Continuam stirile cu ....

Am inchis televizorul. 

Eu: Fuck! 

Am chemat repede liftul si am coborat in fata blocului. Iepurele zacea plin de sange jos. Vecinul de la 5 tocmai venea de la munca. M-a zarit, a vazut iepurele si a fugit repede sa-l ridice. Vazand asta am alergat si eu tipand: 

Eu: E iepurele meu! Ia mana! 

Vecinu: Eh, al tau! Mars de aici! ( A ridicat iepurele)

Eu: Nu ma subestima, tataie!

I-am dat o karata in cap, am luat iepurele si am fugit.  

Am urcat inapoi la Buni. 

Buni: Ada, tu esti? 

Eu: Da, am adus iepurele inapoi. 

Vikingul sari de bucurie.  

Eu: De unde iau niste morcovi? Hai sa facem tocanita aia. 

Buni: Vezi in balcon. 

Am gatit toti trei si apoi am mancat o tocanita buna de sa te lingi pe degete. Am baut vin si am povestit despre viata, despre  Kogalniceanu si despre sfarsitul lumii. Vikingul ne-a vorbit cu intelepciune despre faptul ca in viata e grea si ca trebuie sa fim puternici, ca nu merge asa cu "mi-e mila de iepure", ca asa mori de foame, apoi, imbujorati de vin,  am recitat poezii iar Buni ne-a cantat cantece de cor si apoi ne-a povestit despre copilaria ei pana in zori. 

 

 

-The End-  

 

Dj Set Arab Electronics

Hai sa va pun muzica, vreti?

 

Jiddu

 

Acum o saptamana m-a sunat prietena mea Dana sa ma invite in oras. Imi e si rusine sa spun de cand nu mai iesisem iar timpul petrecut cu Dana e mereu quality time. Bucurosa si curioasa sa vad daca ma mai tin balamalele la o noapte de scandal, am acceptat. 

Nu am nevoie de alcool sau droguri ca sa ma simt bine, doar de muzica potrivita. Intamplarea (si norocul) a facut ca in acea noapte sa le am avut pe toate la momentul si cantitatea potrivita, drept pentru care am discutat, ras si dansat toata noaptea. A fost intr-adevar ca pe vremuri, daca nu chiar mai bine. 

Dupa club am oprit un taxi la intamplare si ne-am hotarat sa mergem la Dana acasa pentru "afterparty". Fericite si buimace in taxi ne-am apucat sa dam note la filozofi. 

Dana: ... Kant?

Eu: "If the truth kills them, let them die"- Ii dau un .... 8?

Dana: Nietzsche?

Eu: 9

Dana: Krishnamurti?

Incercand sa ma gandesc la un calificativ corect mi-am plimbat ochii de jur imprejurul masinii. Si cazandu-mi ochii pe sofer tresar:

Eu: Va cunosc!

Soferul mimand uimirea razand. 

Soferul: Aoleu! Serios?

Eu: Da! v-am vazut pe Youtube. Sunteti baiatul ala care a fost agent CIA. 

Ma intorc catre Dana cu zambetul pana la urechi: 

Eu: Stii, nu? Agentul ala CIA cu parul mare ... de s-a dus la toate podcasturile

Dana: Serios? 

Dana se uita in oglinda retrovizoare si soferul ii face cu ochiul in oglinda razand. 

Dana: Doamne, cum se poate?! Sunteti chiar el?!

Soferul zambind si mimand un soi de modestie. 

Soferul: Da, da, eu sunt. 

Eu: Ce faceti aici? 

Soferul: In timpul liber sunt taximetrist. Imi place sa conduc si sa cunosc oameni asa ca am zis ca macar sa-mi iasa un ban din asta. Asa sunt eu, mai pragmatic. 

Eu: Extraordinar. Si ... sunteti din Bucuresti?

Soferul: Craiova. 

Eu: Forta Stiinta! 

Soferului i se lumineaza brusc ochii si imi arunca un zambet larg. 

Soferul: Oleeeee!

Dupa o scurta pauza Soferul continua: 

Soferul: Auziti, cui tot dadeati note mai devreme? Cine e Muti-Muti ala? N-am mai auzit. 

Razand una la alta:

Dana: Krishnamurti. A fost un filozof indian. 

Soferul: Ah, interesant. Si despre ce filozofa?

Dana: Despre mai multe lucruri: libertate, fericire.  

Eu: Dar un anumit tip de fericire. Un soi de fericire care vine din capacitatea de a fi constient si prezent, nu fericirea aia pe care o simtim cand mergem in club. 

Soferul: Inteleg. Inteleg perfect Uite, eu de exemplu, simt fericirea aia cand merg la cazino. 

Dana.  (zambind in coltul gurii)  Tind sa cred ca nici asta nu e fericirea la care se referea Krishnamurti, dar nu vreau sa va contrazic. 

Soferul: Eu doar acolo sunt complet prezent si fericit indiferent daca castig sau pierd. E unul aici dupa colt. N-ati vrea sa ne oprim 10 minute? 

Ma uit la Dana, Dana la mine si zambind catre sofer:

Amandoua: Hai! 

Soferul: Genial! 

Soferul parcheaza masina si ne indreptam spre marele cazino. 

Soferul: Ati mai fost? 

Eu: Am fost o singura data cand aveam vreo 18 ani. Am fost pentru ca stiam ca acolo se dau tigari gratis. Am  jucat un pic de Black Jack si am calcat pe nervi niste chinezi.  

 Dana: Eu nu am fost niciodata. 

Soferul: E foarte frumos. O sa vedeti. E o alta lume.

Deasupra usii de la intrare era o pancarta luminoasa pe care scria: " Casino Bond" iar dedesubt: "Transforma-ti visele in bani!"

Am simtit un gol in plex si parca mi-a pierit cheful pe loc.  

Eu: Stiti ceva? Cred ca m-am razgandit. Nu vreau sa intru. 

Dana: Fix acum te-ai razgandit? Iar incepi cu fazele tale. 

Eu: Ma ia cu fiori.Nu vreau sa intru. 

Dana: Eu cred ca o sa fie fun. Hai sa mergem. 

Eu: Nu vreau. 

Soferul: Ce e, domnisoara, va e frica? 

Eu: Nu. Pur si simplu nu vreau sa intru. Nu inteleg de ce trebuie sa ma explic atat. 

Dau sa plec, dar cum ma intorc sa fac cativa pasi, din directia opusa vine o femeie cu doi dobermani fiorosi asa ca ma intorc la cei doi tovarasi de calatorie.  

Dana: Gata, draga? Te-ai linistit?

Eu: Se pare ca n-am de ales. 

Asa ca am intrat. 

O tanara amabila cu parul blond prins in coada si cu gene false la ochi se apropie de noi. Avea un ecuson in piept pe care scria "Ecaterina". 

Ecaterina: Buna seara. Ma scuzati, buna dimineata! Bine-ati venit. Pot sa va servesc cu ceva? 

Soferul: 50 de Chivas, va rog. 

Dana: La fel ca domnu'. 

Eu: Un pachet de Marlboro rosu. 

Ecaterina: Sigur. 

Soferul: Asta da viata, dom'le. 

Zise satisfacut Soferul uitandu-se cu emotie in jur

Eu catre Dana: Aoleu! Uita-te in stanga la masa din spate. 

Dana: Oh, shit!

Erau Oana si Luca. Un cuplu pe care il cunosteam tangential printr-un grup mai mare de prieteni. Mentionez ca aceasta intalnire nu fusese prilej de mare bucurie. Ne puteam face oare ca nu i-am vazut?

Oana ne vede si cu o incantare exagerata ii atrage atentia lui Luca. Entuziasmati ne fac cu mana. Le facem si noi.  

Oana isi ia bautura si alearga spre noi, cum ajunge langa mine se impiedica si-mi varsa bautura pe haine. Simt un nod in gat. 

Oana isi cere scuze in repetare randuri si incearca sa repare pocinogul. 

Eu: Nu mi-o lua in nume de rau, dar esti incredibil de proasta.  

Oana: De ce vorbesti asa? A fost un accident. N-am vrut, serios. 

Luca vede accidentul si se repede catre noi: 

Luca: Ce s-a intamplat?

Oana: Am varsat bautura in greseala pe ea si acum ma jigneste de parca as fi facut-o intentionat. 

Luca o imbratiseaza pe Oana in timp ce-mi arunca flacari din ochi. 

Eu: Degeaba te uiti asa la mine, prietena ta e o imbecila!

Luca: Vezi ca te bat! 

Eu: Hai sa mori tu, pampalaule! 

Dana catre mine: Hai, termina si tu! Aia e. Scuze, Luca! A avut o zi mai nasoala. 

Luca si Oana pleaca la masa lor aruncandu-ne cate o privire urata cand si cand.  

Ecaterina: Comanda dumneavoastra. 

I-am multumit frumos Ecaterinei, am scos o tigara din noul pachet si am aprins-o. 

Eu: Ce ciudat. N-am mai fumat de 10 ani, dar zici ca am stins ultima tigara acum 10 minute. Unde e Soferul?

Dana: E la masa de Poker de cand am venit. E foarte concentrat. Cred ca va trebui sa ne gasim alt taxi. 

Eu: Sunt foarte obosita. M-a enervat vaca aia de Oana cu tot cu prostul ei. Nu mai am chef sa stau. Am venit pentru tigari oricum ... Si sa vad fericirea Soferului. 

Dana: Da, si mie mi-e somn. Mergem. Daca vrei, putem chiar sa facem o plimbare pana acasa. Cine stie de ce taximetrist mai dam?

Eu: Ok, hai! 

Cand am iesit afara era deja noapte din nou. 

Dana: Cum se poate? Credeam ca nu am stat mai mult de jumatate de ora.

Eu:  Ce facem?

Aud un zgomot in spate si cand intorc capul il vad pe Sofer.

Soferul: Plecati asa fara sa spuneti nimic, mai fetelor?

Eu: Pareati cu adevarat fericit acolo si nu am vrut sa va deranjam. 

Soferul: Ete na! Trebuia sa-mi spuneti. Mi-ati purtat noroc, am castiat.

Eu: Felicitari! 

Soferul: Hai! Mergem la masina? Va duc acasa?

Dana: Da. 

Ne asezam in masina si cand pornim tresar. Imi vine o idee. 

Eu: Auziti, nu vreti sa mergem la mare?

Soferul: Unde vreti, acolo mergem. 

Dana: Majoritatea decide. Ma conformez. 

Dand drumul la radio:  

Soferul: Asa, mai, fetelor, spuneti-mi si mie ce mai zice Papituti ala al vostru?

Eu:  Ca e bine sa ne ferim sa tragem concluzii. ca o minte vie e o minte libera mereu curioasa. 

Soferul: Bravo! 10! Va deranjeaza daca dau muzica mai tare?

Eu: Va rog.   

 

 

                                                   - The End -