Mihnea nu putea sa doarma decat pe dulap.
"Asa dorm si acasa!" Zise impaciuitor ca sa nu ma simt vinovata ca ii fac patul pe dulap.
la 03:27 AM am auzit un zgomot puternic, dar pana sa ma intorc el deja aterizase.
Mihnea: N-am nimic. N-am nimic. Se mai intampla. Mi-am facut-o cu mana mea.
Zise el plin de sange.
Eu: Haide, ma, Mihnea sa te duc la doctor ca-ti curge sangele siroaie. Geez!
Mihnea: Dar nu vreau sa te derrrraaa......
Si a lesinat.
1 1 2
Ei: 112, cu ce va putem ajuta?
Eu: Amicul meu a lesinat. Pueti veni, va rog?
Ei: Ati incercat sa-i trageti palme?
Eu: Nu.
Ei: Incercati intai sa-i trageti palme si daca nu merge, apoi venim.
Eu: Nu cred ca e o idee buna sa-i trag palme. Tocmai ce a cazut de pe dulap.
Ei: Aoleu! Cum asa?
Eu: Uite asa cum se cade. Veniti sau nu?
Ei: Bine, venim. Adresa, va rog.
Eu: Calea Castanilor nr 39B.
Ei: S-a notat. La revdere.
Am inchis telefonul si mi-am fixat privirea pe Mihnea care statea intins pe podea de zici ca era mort. M-am imbracat cu halatul meu de baie negru cu gluga, mi-am luat un crucifix si am ars niste tamaie. Mi-am pus telefonul pe trepied, am apasat REC si am inceput sa cant inspre Mihnea:
" Un loooc cu lumina si verdeataaaaaaa unde ceata ingerilor s-a asezaaaaaaat. Odihnesteeee Hristoaaaaaase sufletul adormituluuuui. Unde nu este durere, nici intristare, nici suspiiiiiiin. Vesnica pomeniiiiiire. Vesnica pomeniiiiiire" Am ras in suflet si am oprit inregistrarea.
CiocCioc la usa. Cin' sa fie? 112.
"Ita ce repede au venit." am gandit in mintea mea deschizand usa.
La usa erau doi haidamaci care aratau mai degraba a aparatori ai patriei decat a doctori.
Ei: Buna ziua, duduie! Unde e persoana in cauza?
Eu: Jos pe podea. Nici nu l-am atins sa stiti!
Haidamacii s-au aplecat asupra lui Mihnea si aprobandu-se unul pe altul de cateva ori, au cazut de comun acord ca Mihnea era cam rece si cam albastru la fata.
Haidamac 1: Duduie, aveti un prosop mai aspru asa?
Eu: Nu. De ce?
Haidamac 1: Face bine la circulatie. Il frecam pe spate si poate se mai invioreaza.
Eu: Nu am decat prosoape moi ca mie alea imi plac, dar am un burete de vase din fibre de otel.
Haidamac 2: Cred ca e cam dur, dar stiti vorba aia: "In lipsa de ceva mai bun te culci si cu nevasta" Haha! Aduceti ce aveti.
Am dat fuga la bucatarie si m-am intors cu toti buretii metalici pe care i-am gasit.
Cei doi haidamaci s-au apucat sa-l frece pe Mihnea cu buretii pe maini si pe spate iar Mihnea s-a trezit urland si plin de sange.
Dupa ce Haidamacii au batut palma multumiti de ei insisi s-au intors inspre mine zicand:
Haidamac 1: Vedeti? V-am spus. Intotdeauna functioneaza.
Mihnea: What the fuck! Cine sunteti? Ce mi-ati facut?!
Haidamac 2: E ok. Poti sa ne multumesti mai tarziu. Stii ce te albastrisei la fata?
Mihnea: M-ati umplut de sange peste tot. Imbecililor!
Haidamac 1: Uite, ia de aici niste Paracetamol si trece. In cateva zile esti ca nou .
Cei doi haidamaci si-au strans lucrurile si au plecat salutandu-ne respectuos.
Eu: O fi de-ajuns Paracetamolul asta oare? Cred ca ar trebui sa-ti dau si niste Ibuprofen. Mama, sa moara habibi, ce m-ai speriat, bai Mihnea. Auzi, sa dormi pe dulap. Gizas Craist!
Mihnea: Aproape am murit. Cred ca ar trebui sa imi reanalizez viata, stii? Sa iau niste hotarari.
Eu: Poate sa nu mai dormi pe dulap?
Mihnea: Nu. Asta nu. Eu mereu am dormit pe dulap. E identitatea mea. Altceva.
O voce groasa se auzi parca de nicaieri:
"Mihnea, nu mai dormi pe dulap!"
Eu: Cine e acolo? Cine e?
Vocea: Mihnea, ma auzi? Sunt eu, Dumnezeu. Nu mai dormi pe dulap.
Mihnea: Doamne, esti chiar tu?
Dumnezeu: Mihnea, crezi ca-i arde cuiva de glume din astea? Respecta-te si tu un pic si dormi in pat ca oamenii.
Mihnea: Doamne, ce ma fac acum ca sunt ateu.
Dumnezeu ii dadu una peste cap lui Mihnea si-i spuse.
Dumnezeu: Ateu, pateu, ce-oi fi da-te jos de pe dulap.
Eu: Mihnea, fa ce zice Dumnezeu ca stie el mai bine.
Mihnea: Bine, dom'le. Acum lasati-ma in pace ca vreau sa dorm.
Dumnezeu m-a tras departe si mi-a spus in soapta:
Dumnezeu: Ai grija de asta ca e prost rau.
Eu: Stiu. O sa stau cu ochii pe el sa nu faca vreo prostie. Auzi, daca tot esti aici, ma gandeam ... Auzi .... Nu poti sa ma ajuti si pe mine cu niste bani?
Si Dumnezeu se facu nevazut.
Eu: Doamne? Doamne, ma auzi? Doamne, chitros mai esti. Bine ca dai la toti prostii. Doamne! Doamne, ma auzi? Hai ca daca-mi dai o sa dau si la altii, promit.
Dar nu imi venea inapoi nici un raspuns asa ca n-am mai urlat si m-am intors la Mihnea.
Eu: Dormi?
Mihnea: Aproape.
Eu: Hai sa-ti arat ceva.
M-am asezat langa Mihnea si i-am aratat clipul cu mine cantandu-i vesnica pomenire mai devreme. Am ras impreuna. Eu mai mult, el mai cu juma' de gura.
Mihnea: Ce nenorocita esti. Nu ti-e frica ca o sa cazi pe scari?
Eu: Noapte buna.
Am aruncat o ultima privire pe telefon inainte sa ma culc si am vazut o notificare de la banca:
"Ati primit 350 EUR de la - SURSA NECUNOSCUTA"
Eu: Bogdaproste!
Mihnea: Sforrrrrr!
Eu: Sforrrrrrrrrrr!
-The End-
