Acum despre sarbatori si vulpi

Era prima zi de Craciun. Ma rugam.
" Cioc! Cioc! Cioc! Bat la usa ta "
" In afara de colindatori sau de vreun miriapod n-are cine sa fie. " mi-am spus in timp ce-mi faceam crucea de la finalul rugaciunii.
" Cioc! Cioc! Cioc! Bat la usa ta din nou "
Ma ridic, deschid usa si ma trezesc stand in fata unei familii de vulpi.
- Buna seara!
- Buna seara!
- Dupa cum vedeti, suntem familia Vulpescu: eu ma numesc George Vulpescu, sotia mea Adriana si fiul nostru Benjamin. Tocmai ce ne-am mutat acum 2 zile in apartamentul de vis-a-vis. Fiind Craciunul and all ne-am gandit sa venim si sa va uram personal un Craciun fericit si un an nou superb.
- Mdaa, ce sa spun? Va multumesc! Si dumneavoastra numai bine si bine-ati venit in bloc!
Domnul Vulpescu imi fixase privirea iar eu ma fastaceam groaznic. Ce era sa fac? Sa inchid usa in nas unei familii ( fie ea si de vulpi ) care a venit la usa mea cu asemenea ganduri curate?!
- Poftiti, va rog.
Au intrat, s-au sters pe picioare, s-au spalat pe maini si s-au asezat la masa.
Doamna Vulpescu a venit cu mine la bucatarie sa ma ajute sa pregatesc cina. In momentul in care s-a apropiat de mine am simtit un iz primavara cu scortisoara. M-a luat pe nepregatite, m-a blocat, m-a imbatat, credeam ca o sa lesin.
- Va simtiti bine, domnisoara?
- da, ma scuzati, mai am caderi de calciu ... Stiti, nu ma prea hranesc.
- Vaai, dar asta nu e bine deloc.
S-a apropiat de mine si iar m-a lovit mirosul ei. Mi s-a intunecat mintea, cu ultimele puteri i-am spus sa ia farfuriile pe care le pregatisem si sa le duca la masa.
Am ramas in bucatarie si am adulmecat mirosul de primavara coapta cu scortisoara.
O vedeam cu ochii mintii cum isi perie blanita de dimineata, cum isi impleteste coada, cum se da cu rimel, cum se alinta dupa ce se trezeste, cum doarme, cum respira, cum citeste, toata viata ei imi trecea prin fata ochilor.
Stiam ce am de facut. Toata viata mea avea sa se schimbe astazi.
M-am intors in sufragerie, m-am asezat la masa si am privit-o drept in ochi.
George Vulpescu un pic nelamurit:
- Ce s-a intampla .......
- Ce? Ce vroiati sa spuneti? Aoleu! V-am retezat cumva capul, domnule Vulpescu? Imi pare extrem de rau. Vaaaai, nu pot sa ascult pana la capat acel lucru super interesant pe care vroiati sa mi-l spuneti! Poate data viitoare ( Hahaha )
Adriana nu parea deloc speriata.
- Excelenta piftia, domnisoara.
- Multumesc.
Se uita la Benjamin care plangea intr-un colt
- Benjamin, nu trebuie sa plangi. Se intampla lucruri de genul asta la tot pasul, mama. Hai, canta-ne un colind sa simtim si noi ca sunt sarbatorile!
Benjamin si-a sters lacrimile, si-a suflat nasul, s-a ridicat in piciaoare si a inceput:
" Ooooo, braaaaaad frumoooooooos
Ooooo, braaaaaad frumoooooooos ... cu cetinaaaa tot veeeerdeeeee "
Benjamin cazu impuscat in cap ... si doar nu fusesem eu. Serios, nici macar n-am arma.
N-ar fi avut cine altcineva sa fie decat ...
- Razboinica mea!
M-am apropiat de ea, i-am mangaiat blanita si urechile ne-am asezat in pat imbratisate, labutele ei imi atingeau fata, talia. Apoi ...
- Aoleu, am uitat sa pun niste muzica. Stai asa.