- Alo.
- Aoleu, deci traiesti. nu-mi vine sa cred.
- Ce ironica esti, mai veverito, m-ai spart la muzicuta.
- Pai daca un semn nu mai dai si tu, ce sa fac? Macar o ironie acolo sa te mai dezmortesc.
- Ce sa-ti fac daca nu intri pe Skype, acum sa platesc o avere la telefon caci curul tau blanos vrea sa fie sunat. Am copil, am treaba. Vrei sa vorbesti cu mine? Suna-ma sau fa-ti cont pe skype.
- Hai ca ne lungim cu vorba si eu platesc extra aici. Ia zi, mai draga, mai, n-ai chef de o plimbare? Nu-ti e dor de padurile noastre fermecate?
- Ba, intamplator chiar imi e, si m-ai sunat chiar la fix ca fi-miu doarme acum, deci ... hai!
- Super, ce ma bucur. Hai ca te astept la intrare. In cat timp ajungi?
- Cam in 10 minute plec, ajung cam in juma' de ora.
- Perfect. See ya!
M-am imbracat tiptil ca sa nu-l trezesc pe Milo, i-am instalat pe nerasuflate camera video, am inchis usor usa si am plecat. Spre surprinderea mea, aveam ceva emotii. Nu mai fusesem prin zonele alea de ceva timp, nu mai stiam nimic de veverita si de animalele padurii de mult timp asa ca i-am dat bice.
Veverita ma astepta intr-adevar la intrare. Ne-am luat in brate, ne-am pupat, ne-am intrebat ce mai facem si am ne-am apucat sa dam o raita prin Padure.
- Ce mai faci tu, mai Rodico?
- Ce sa fac? Tot aici ... sar prin pomi dupa alune, ma uit la filme cu Kung Fu, ascult Blurt si ma mai distrez punand piedica la puii de cocostarc, dar zi-mi de tine, cum e viata de cand ai copil?
- Eh, stii cum e viata mea, azi e intr-un fel, maine in altul, deci la fel, doar cu un extra job.
- Simti asa ca te-ai mai maturizat?
- Nu stiu ce sa spun probabil ca un ...
POC!
- Ce-a fost asta?
- Habar n-am.
POC! POC!
- Artificii?
- Aoleu, asa este ( zise veverita luandu-se cu mainile de cap ), este Anul Nou in Padurea Fermecata. Cum am uitat? M-am ramolit de tot.
POC!POC!POC!POC! .... POC! ... POC!POC! ....POC!POC!POC!POC! .... POC!POC! ...POC! POOOOOOOOOOC! .... POC!POC!POC! ... POC!POC! ... POOOOOOOOOOOC!
Toate animalele padurii in delir iesira afara. Care mai de care mai beat si mai galagios. Am aruncat un ochi in Milo-ecran- se intorsese pe partea cealalta. Brusc m-am trezit purtata pe botul cornuros al unui rinocer care urla in gura mare " La muuuuuuuulti aaaaaaaaaani 1048!!!! Uhuuuuuuuuuu!"
- Lasa-ma jos!
Urlam in gura mare, dar nu ma auzea in toata zarva aia.
" Asa-mi trebuie daca sunt proasta si-mi arde de goange. Nici nu indraznesc sa ma plang. Ce mi-a trebuit Padure?"
Mi-am facut curaj, am inchis ochii si am sarit de pe botul rinocerului. Cum am atins pamantul m-a insfacat veverita.
- Hai, vino cu mine repede. Stiu un loc ascuns.
Am fugit cu veverita prin multime pana ne-am oprit in fata unei scorburi. Am deschis usor portita si am bagat capul inauntru:
- E cineva aici?
Vulpita si ariciul jucau carti. Vulpea si-a intors sfidator capul si ne-a spus pe un ton calm:
- Nu sunteti binevenite aici. Va rog sa inchideti usa.
- Vulpito, te rog! Nici nu-ti inchipui ce-i afara. (zise veverita)
- Ba imi inchipui, de ce crezi ca sunt aici? Iesi afara, Rodico, sa nu te vad!
- Dar ce te-a apucat?
- Cat e ceasul?
- 00:15.
- Nu trebuia sa ne petrecem revelionul impreuna? Nu stabiliseram noi asa?
- Ba da, imi pare rau, dar am uitat complet.
Vulpita imi arunca sageti din ochi.
- Cum sa uiti de revelion? Vrei sa te si cred. Din cauza ... ei, banuiesc.
- N-are legatura.
- Cum sa n-aiba? Totul e bine si frumos una an jumate, ea nu-ti da un telefon in tot timpul asta, brusc apare si tu uiti de revelion. Mi se pare ca totul se leaga. Lasa ca uit si eu sa te primesc in casa. N-ai decat sa petreci cu animalele punkiste afara. Iesi te rog!
Si ne-a trantit usa-n nas.
- Stii ceva, Ada, pana la urma, hai sa petrecem cu animalele punkiste. Si-asa n-am mai petrecut de o gramada de vreme. Te bagi?
Vibratie in buzunar ... Nu poate fi decat ... MILOECRANUL!! Ma uit in ecran, vad ochii rosii de soricut ai lui Milo uitandu-se drept la mine.
- Rodico, eu trebuie sa fug.
- Nu pot sa cred! Ma lasati aici singura in multimea asta de imbecili?!
- S-a trezit Milo, n-am ce sa fac.
- Si nu poate sa stea si el cu ta-su?!
- Imi pare rau, Rodico, tre sa fug urgent! Ma bucur ca te-am revazut. Pa!
Si ca vantul am plecat spre casa la indatoririle mamesti ... aproape uitasem de pataniile din padure cand, dupa doua ore, am primit de la Rodica urmatorul sms:
" Toată lumea ma uraște acum, asa ca da-o-n pula mea.
E sange pe fata si pe mainile mele si nu știu de ce. Nu mă tem să plang, dar asta nu e treaba ta. Oameni=Cacat "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu