Nu faci, d'astea, dom'le! Pur şi simplu nu faci.

Acum ceva vreme aveam o prietenă ... să-i spunem Andreea.
Andreei îi plăcea foarte mult să meargă la saună.
Mergea de 3 ori pe săptămană. Era un bun prilej să-şi scoată toxinele din organism şi să se mai arunce în vreo conversaţie cu fetele de pe acolo.
Într-o zi s-a băgat într-o discuţie foarte aprinsă despre cultură şi despre cât de importantă este în viaţa noastră. Că nu doar eficientul, imediatul şi banii contează, mai contează şi sistemul de valori şi capacitatea de a aprecia o operă la adevărata valoare etc etc.
Dintr-o dată le vede pe toate celelalte fete înghesuindu-se spre ieşire. Ea rămăsese cu vorba-n gură într-o atmosferă intoxicată ... trăsese un pârţ.
" Doamne, ce ruşine. Cum o să mai dau ochii cu toată lumea?!"
După ce şi-a făcut curaj şi a ieşit din saună toată lumea se uita urât la ea. Se simţea ca ultimul om. Doamna de la casierie a anunţat-o că nu mai este binevenită la sala aceea.
Cu coada între picioare a plecat spre casă.
In timp ce aştepta autobuzul:
- Hahahahaaaaa, uite-o pe băşinoasa din saună!
Ca sa nu-i vadă ceilalţi lacrimile care începuseră să-i curgă, o luă pe jos până acasă.
- Am venit. ( Ii zise lui Sergiu, iubitul ei cu care era impreuna de 7 ani )
- Ia loc. Trebuie să avem o discuţie.
- Da.
- Am auzit ce s-a întamplat azi. Îmi pare rău, dar nu pot să trăiesc lânga un asemenea om. Mi se pare de bun simţ decizia mea şi total deplasat ce-ai facut.
- Dar n-am vrut.
- Păi, stai liniştită, că dacă ai fi făcut-o intenţionat nu mai aveam discuţia asta cu tine, te băteam direct. Eu acum o sa plec vreo 2 ore şi vreau să nu te mai găsesc aici când mă intorc.
Andreea îşi luă catrafusele şi plecă la mama ei. Dar şi pe la urechile ei ajunsese întâmplarea de mai devreme şi n-a primit-o nici ea.
A doua zi a fost forţată să-şi dea demisia şi a fost arestată pentru deranjarea linistii publice.
Andreea stă singură în celulă şi plânge.